Înălţimea mea

N-am devenit persoană regală şi nici funcţionar superior în administraţia ţaristă. Şi şi dac-aş fi devenit, poate n-aş fi înnebunit de tot să vorbesc despre mine la persoana a treia (deşi, dacă m-aş simţi funcţionar în administraţia ţaristă, – sau în alte administraţii imperiale, că poate şi habsburgii şi britanicii erau înălţimi, cine ştie – ce mi-ar fi să mai fac un pas?!).

Pe cale de consecinţă, este vorba despre numărul de centimetri de care dispun pe plan vertical. Că m-am măsurat uichendul trecut, că m-am gândit să văd dacă ştiu bine ce ştiu. Şi a rezultat că nu, nu ştiu bine. Cam cu un centimetru, ba poate chiar un centimetru şi jumătate mai puţin. Of şi vai! Şi eu care mă credeam de înălţime medie – oare acum sunt scundă? Dacă aş fi slabă ar putea lumea să spună că sunt mignonă? Ce oroare! Şi de ce? Mi s-a deformat coloana? Mi s-au tasat vertebrele de la bătrâneţe?

Această revelaţie nu m-a împiedicat să merg la Decathlon (că s-a deschis Decathlon şi la mine-n sat) şi să-mi cumpăr o minge de gimnastică mai mare. E adevărat că, în lumina noii mele înălţimi, nu-mi mai trebuia o minge mai mare, dar asta pe care o am e cam prea mică să stau confortabil pe ea la birou – adică trebuie să am grijă să fie întotdeauna bine umflată. Aşa că m-am dus şi mi-am luat una mai mare (fiindcă eu am mintea mai lentă şi nu procesez uşor informaţia – şi anume că nu mă calific pentru una mai mare). Încă n-am umflat mingea nouă, dar mă îngrijorează – dacă e prea mare? Ce mă fac?

Să nu ne amărâm prea tare totuşi – n-ar fi nici prima, nici ultima chestie pe care o cumpăr fără să ajung s-o folosesc. Uite, nu mai departe de vineri am fost la cumpărături de cârpe şi am cumpărat cât n-am luat altă dată în juma’ de an. De exemplu, o rochie groaznic de ieftină (în sensul de calitate proastă, că de costat a costat vreo 20 de euri ceea ce nu mi se pare puţin). Dar stătea rezonabil pe mine şi m-am gândit că ar trebui să mai port şi rochii (deşi, dacă stau să mă gândesc, nu musai ieftinături sinistre). Şi am mai luat o rochie drăguţă (la 40 de euri era cazul să fie drăguţă, nu?!), dar mărimea 12. Că nu aveau mărimea 10 şi mie mi-a plăcut rochia şi mărimea 12 nu stă chiar ridicol de largă pe mine. Plus că de sărbători o să mă întorc probabil la mărimea de 12 pe care de abia o părăsisem. Deşi mâine intenţionez să merg la înot, nu-s complet nesimţită.

De asemenea, mi-am luat şi o geacă sport roşie. Pentru că toată lumea are nevoie de o haină roşie, nu-i aşa, iar mie mi se părea că am nevoie de o geacă sport. Pe asta cred c-o s-o port mult şi bine, nu ca pe rochii. Şi nu e geacă sport care arată ca o haină de trening, să fie clar.

Am lăsat pentru sfârşit evenimentul cel mai epocal (epocal are grad de comparaţie?), fantastic şi minunat care mi s-a întâmplat evăr de o vreme încoace. Am primit DVD cu Maşa şi ursul în engleză. E adevărat că Maşa n-are aşa voce faină în engleză, dar cine înţelege acum ce spune?! Eu! Ah, sunt foarte mândră de mine!