Mai e mult pînă departe

Odiseu e așaaa, idealul spre care mă îndrept, dar pînă să ajung acolo sînt alți eroi (mai puțin minunați) ai literaturii mondiale. De exemplu, acum sînt Ana Carenina.

Din păcate, eu n-am așa viață interesantă ca ea și, deși am un carenin în persoana frumosului loc de muncă, n-am și eu un vronschi să mă pot sinucide artistic. Așa că nu mă sinucid, ce să fac.

Bine, ar trebui să recitesc Ana Carenina că doară oi pricepe mai mult acum despre ce a mînat-o pe ea în luptă decît am priceput pe la cinșpe ani cînd am citit-o prima oară. Am și început să o citesc acum vreo două săptămîni, dar apoi frumosul loc de muncă și intensificat șarmul și n-am mai avut timp și chef și de alte depreseli. Așa c-am abandonat-o pe Ana și m-am pus să mă uit la seriale polițiste britanice seara în loc să citesc. După aia mă mir că mă trezesc dimineața stresată că mă visez cu lucrul. Păi dacă seara mă uit la televizor (iutiub, e totul pe iutiub!) în loc să citesc.

Dar!, chiar și așa, nu-i nici iutuibul degeaba. Cîndva anul trecut am dezvoltat o obsesie să văd cum s-au încorporat diverșii vronschi din diversele ecranizări ale diverselor țări. (Deși necunoscute sînt căile iutiubului, ca și ale lui vichi, mai țin minte cum am ajuns aici: Clarissa – Sean Bean – Ana Carenina).

Și avem așa:

  • Sean Bean. Singurul vronschi cu care înțelegeai un pic de ce a luat-o Ana razna, că era ff intens, s-o fi magnetizat și ea de la el (mă rog, am găsit numai filmul în germană pe iutiub, deci m-am uitat ca la moți cînd eram mică, că de înțeles nu înțeleg Tolstoi în germană).
  • un vronschi dintr-un film englezesc din anii ’40, cred, cu actrița aia care a jucat-o pe Scarlet. Vronschiul ăsta a fost cel mai amuzant – avea o expresie vacuuă și amabilă și aveai impresia că era de fapt cam jenat că biata Ana avea niște emoții, pe acolo. El voia doar să fie toată lumea amabilă și vacuuă, ce atîta intensitate?! De asemenea filmul era alb negru (cred) și avea niște interioare mic burgheze englezești de te băgau în depresie (de altfel, și ăsta în germană, dar oricum m-a interesat numai să văd reacțiile lui vronschi, n-aș fi rezistat să mă uit la tot filmul. Era un film sepia, părerea mea. Ff depresant).
  • ca să termin cu non-rușii, un vronschi dintr-un serial italian. Nu știu dacă vronschiul ăla era italian, dar arăta ff sud-american și ca și cum l-ar fi chemat Raoul. N-am putut trece peste asta și n-am reușit să aflu ce fel de vronschi o fi fost. Poate într-o zi o să reușesc să mă uit la tot serialul (da, e pe iutiub).
  • bine, tot la non-ruși, precis este cîte un serial bibisi pentru fiecare decadă din anii ’60 încoace. Eu am văzut un pic dintr-unul din anii ’70ș toată lumea era ff middle class și aveau un vaib de agata cristi, așa, trecomilfe.
  • un vronschi rus dintr-un serial rusesc cu buget redus. Din cauza bugetului redus vronschiul ăsta avea o garderobă de unchi Fester (din familia adams), iar interioarele erau la fel de depresante ca cele din filmul cu Scarlet, dar măcar arătau ca și cum erau dintr-un palat mai ponosit, nu dintr-o casă mic-burgheză (serialul ăsta era în rusă fără subtitrări în engleză, deci asta e). Iar ana avea o mutră ff supărată.
  • nu mai țin minte neam cum era vronschiul din serialul cult rusesc din anii ’60 (cred), tot ce țin minte de acolo e că ana era actrița din filmul cu cocorii care zboară. Nu-s convinsă că avea carismă de ană.
  • Am început cu un vronschi bun, să termin cu o ană bună. Un alt serial rusesc, unul în care și ana și cumnată-sa (aia pe care a înșelat-o bărbatul) aveau vînă, nu stăteau ca niște oi onirice. Dar, ana și vronschi aveau un vaib foarte frățesc, unde vronschi zici că era fratele mai mic al anăi.
  • Ah, vai, dar cum, era să uit de Kira Naitli (aici n-am văzut decît niște clipulețe pe iutiub, nu era filmul nici în germană, nici în alte limbi)! Și vroschiul ăla a fost la fel de amuzant ca cel al lui Scarlet. Arăta de parcă era în liceu. Și biata ana era o mrs robinson.

Oare numai eu m-am uitat la tot iutiubul în pandemie?

Nu mai recitesc să văd ce bălării am scris și cîte greșeli am făcut.

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mai e mult pînă departe

  1. Ai ai ai, aveam si eu un un Vronski preferat. Era o ecranizare britanica, anii 80. Il caut. Tivalos personajul creat de el! Mai ticalos decat cerea scenariul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s