Între timp

Dacă tot nu citesc Ana Carenina și nici nu străbat mările în căutarea Itacăi, trebuie să-mi umplu timpul cu ceva.

Așa că lucrez prea mult, că cineva trebuie să fie prostan, așa că sînt eu. Nu foarte uliseistic din partea mea.

Pasiunea pentru tarot n-a ajuns pînă acolo încît să învăț să folosesc cărțile, dar de obsedată tot sînt obsedată și deci seara, cînd mai iau o pauză de la lucru, mă dau liric pe net și mă uit la varii cărți de tarot și de oracol. De uitat mă uit, dar de cumpărat încerc să mă mai și abțin căci, pe lîngă ideea de tarot, anul trecut am mai reușit să mă agăț și de ideea că ar trebui să am și eu casa mea, ca oamenii. Așa că acum, cu un buget miniscul și cu vise mari, încerc să-mi găsesc un apartament care să nu fie nici oribil, nici la subsol și nici la dracu’-n praznic. Iaca ce mai fac eu.

Să trecem la partea mai palpitantă a postării, și anume la motivul pentru care postez. Că parcă nu-mi ajunge numai să mă uit cu dor pe varii site-uri cu taroturi și pe iutiub să văd cum arată toate cărțile, acuma vreau să le pun și aici, poate se mai molipsesc și alții.

În primul și-n primul rînd, un oracol care, sînt convinsă, documentează plimbarea lui Odiseu prin Mediterană. Deci, sînt megaconvinsă, dacă mi-aș lua oracolul ăsta nu mi-ar mai trebui lucru, mîncare, casă, m-aș hrăni cu aer, soare, vînt și aș sări sprințară din insulă mediteraneană în insulă mediteraneană, ca Ulise (bine, el își mai făcea și cîte o plută ajutat de vreo zeiță). De aia nu mi-l iau, să nu devin prea eterică.

În al doilea rînd, există acest tarot care e ff drăguț, mi se pare mie. Bine, am văzut pe iutiub că are și o carte cu un ceva ce nu trebuie numit, dar poate m-aș obișnui (am visat o dată anul trecut un p……n și nu mi-a fost ff frică. În vis. Dar la prima ocazie în realitate, m-am oripilat ca-ntotdeauna). De asemenea, în acest tarot mi-e milă de cartea cu împăratul. Să ai tu maci, care-s așa de frumoși, și să fie atît de înregimentați! Bietul împărat.

Există un alt tarot pe care l-am văzut eu pe iutiub, dar mi se pare că acesta ar apela mai mult la empatia, decît la intuiția mea. Că anumăluțele acelea au niște mutrițe foarte expresive. Iar scopul meu în viață, în acest moment, este să-mi dezvolt intuiția. Nu prea știu la ce-mi folosește, dar vreau. Trebuie să avem un scop în viață.

Empatie, pe de altă parte, mi se pare că am prea multă. Dacă vreau cu adevărat să devin Ulise, trebuie să redevin egoistă în mod inconștient. Așa, ca copiii (cacofonie!). Pentru copilul interior există acest oracol și acest tarot (care, la început, mi s-au părut un pic sinistre, dar dup-aia am zis da’ nu, da’ de ce. E ff fain, și sinistreala e în ochii privitorului. Căci eu îmi mai amintesc vag copilăria și-n copilărie n-aș fi avut nici o treabă, mi-ar fi plăcut maxim păpușele alea).

Dacă vrem să fim și mai exotici și să ne preocupăm de umbră (și bineînțeles, cu taroturi indie, nu productie de masă ca țăranii) există și de asemenea (care mai e și alt sistem, dacă nu-mi ajunge faptul că n-am învățat nici măcar sistemul clasic).

Deci da. Ar trebui să merg la culcare.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s