Într-o baltă neagră patru ochi lucește

Ce să fie oare?! Este două pește. Sper că mi-am amintit corect versurile.

 

După momentul poetic, să trecem la proză. Uichendul acesta n-a fost frunze, dar cred că organismul meu s-a obişnuit cu mâncarea oarecum sănătoasă fiindcă, după ce ieri l-am hrănit numai cu junk food, a început să viseze la ridichi. Serios, la ridichi, care eu în copilărie nici nu mâncam aşa ceva. Şi când am început să mănânc a fost doar o fiţă ecologistă, nu că muream de plăcere. Eh, de câţiva ani organismul meu începe să viseze la ridichi începând de prin februarie. Şi acum se pare c-am ajuns în halul în care îmi trebuie în fiecare uichend, pe principiul dacă e uichend e ridichi. Eu şi câinele lui Pavlov. Şi nu-mi place gustul ridichilor mai mult decât unui câine. 

 

Dacă n-a fost frunze, a fost în schimb şoping. Nu foarte mult şoping, dar mult încercat de haine, ceea ce e aproape un miracol. Din nefericire (sau din fericire pentru bugetul meu), sunt între măsuri, deci n-am prea cumpărat, că nu-mi place să fâlfâie hainele pe mine şi nici să se vadă slăninile. Dar mi-am cumpărat eşarfe! Când am intrat în magazinul cu multe haine Jackpot la megareducere am văzut o samă de eşarfe. Nici una nu mi-a sărit în faţă să-mi zică: „Cumpără-mă, sunt eşarfa vieţii tale!”, dar era una roz turbat care m-a făcut să mă întreb dacă pot trăi fără ea (sau cu ea, că era turbată rău – bine, nu chiar rău, dar aproape rău). Am zis că mă mai gândesc şi am purces spre fundul magazinului să probez vreo cinşpe perechi de pantaloni la megareducere. Nici o pereche nu stătea de vis pe mine, dar am cumpărat una că nu era naşpa şi era ieftină şi oamenii mai au nevoie şi de pantaloni în viaţă (am probat şi rochii – nu că le-aş purta vreodată, dar mai cumpăr din când în când – şi erau prea largi la umeri şi prea strâmte pe şolduri, ceea ce e ciudat, că eu am umeri largi şi spate lat. Eniuei). Şi dup-aia m-am întors la eşarfe. N-o să ştim niciodată dacă aş fi putut trăi fără eşarfa roz, că am cumpărat-o. Şi e mare! mare, cred c-o pot folosi şi pe post de rochie roz aproape turbat. S-ar putea să n-o port niciodată.

 

Poate n-ar trebui să scriu când chiar n-am nimic de scris. Dar atunci n-aş scrie niciodată. Şi aş uita cum să scriu.

 

„A Tiny Bit Marvellous” a lui Dawn French e amuzantă deocamdată, dar n-am ajuns încă nici măcar la mijloc.

 

Sper să-mi amintesc că merg acasă cu trenul – că tocmai mă gândeam (în timp ce citeam textul de mai sus să văd dacă are greşeli – deci n-am găsit greşelile că eram ocupată) că, dacă n-apuc să ajung pe la Tesco, o să cumpăr cafea din aeroport şi oare or fi deschise magazinele aşa de dimineaţă. Ioi, chiar sper că n-o să mă duc la aeroport în loc de gară sâmbătă cu noaptea-n cap.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

71 de răspunsuri la Într-o baltă neagră patru ochi lucește

  1. Blog Vienez zice:

    deci: una pereche pantaloni cu vedere la glezne, acelasi model cu perechea de anu trecut, dar asta are buline. o fusta deasupra genunchiului ca mi-am adus aminte ca am numa fuste sub genunchi si cand o sa fiu baba o sa imi para rau sau o sa ma apuce purtatu de fuste scurte – vrem sa evitam ambele chestiuni. o pereche de chiloti culoarea visurilor mele (si lesin de oftica, voiam o bluza sau fusta culoarea aia, nu chiloti!!! dar na, nu faci mofturi cand vezi culoarea vietii, nu?). asta pentru ca am dat trei sacose de haine saptamana trecuta, probabil. altfel, daca nu porti esarfa mi-o aduci mie cand vii, o port io pe post de rochie de plaja. sau tu, ca tot ti-am dat ideea acuma 😀

    • doarleguma zice:

      Ai pantaloni cu buline? Ce fain! Cubuline este cuvântul meu preferat care nu există.

      Deci tu te duci la plajă? Cu eșarfa mai vedem, dar poate o s-o port într-o zi din asta mohorâtă și ploioasă cum se mai întâmplă pe aici. Măcar eșarfa să fie roz dacă soarele nu-l vedem, nu?

  2. miki zice:

    Fata, da’ blogu’ tau di ci nu-i cu poze? Ca tare-as fi dorit sa vad cat de turbat e rozu’ din esarfa. Eniuei, sa porti sanatoasa si una si alta!
    Io mi-am luat sambata esarfe (adica-s baticuri, defapt) de la secăn hend cu „unleucinzeci” doă bucăţi, ambele din seide, una pictată manual, care-i si de vis cat e de frumoasa!

  3. vio zice:

    miki, ia sa pui tu pozi cu esarfele de la secan! 😀

  4. veranadia zice:

    Leguma – io am reushit frunze simbata, dar m-am impiedicat duminica, cuprinsa de stenahoria (asta e pentru Monica) de primavara ratata si val de caldura prosteasca (28-29 grade in APRILIE? WTF?). Iar acu mantreb daca amaritele alea de andive mai sint comestibile, pentru az’seara.
    Nu pot sa nu remarc ca in descriptziunea shppingului nu e nici o boare macar despre cautat cana, care cit am vorbit noi despre dinsa si cu cita participatziune afectiva… Ramine pe lista de tudu.

    Viena – care e culoarea vietzii tale? De ce ne tzii in ignorantza?

    Popor – sam tzinetz pumnii sa gasesc miel, va rog. Voiu friptura de miel si vin roshu.

    • doarleguma zice:

      Am dexonlainuit stehanoria să știu și eu. 🙂 Mersi, Vera, am mai învățat ceva.

      Era mol cu haine, nu cu căni. Dar am fost ieri într-o vizită la niște multe căni și m-am confuzat rău. Cum să pot eu alege una când există atâtea căni faine pe lume?! Of, nu pot decât să sper că destinul mi-o va scoate în cale pe aceea – unica! Că eu sunt foarte defetistă (are grad de comparație?).

  5. miki zice:

    Aoleu, legumo, ce-i acolo la voi?
    Explozie la Praga

    • doarleguma zice:

      Nu cunosc, dar ori n-a fost explozia foarte de dimineață, ori nu s-a auzit în tot orașul. Că eu n-am avut nici o străbatere.

      Noroc cu tine, aflu și eu ce se mai întâmplă în oraș. 😀

  6. veranadia zice:

    Fructella – explozie la PRAGA? C’est du jamais vu, nu? Niciodata nu am auzit de crima si terorism la Praga si, cind fusei acolo, mi s-a parut un oras foarte nepericulos, puteai sa umbli noaptea fara grija. E drept, acum niste ani buni.
    Sper ca nu s-a intimplat nimic gravissim, ca nu au murit oameni si ca nu s-a distrus nici un loc frumos – caci Praga=bijou.
    Cu cana nu stiu ce sa zic: la mine e simplu: eu vad obiectul si simtzesc ca nu pot pleca de acolo fara dinsul. Si cumpar.
    Satz mai dau o vorba pentru dexonline (ca am folosit-o ieri si azi): revolut (adj.).

  7. Blog Vienez zice:

    rad in airport de se uita toata lumea la mine si probabil: 1. ori ma invidiaya ca sunt vesela ori 2. ma crede nebuna. intre timp am scuipat si niste sandvis cu gordonbleo in tastatura, noroc ca n-am apa ca trecui de securitate si a trebuit sa ghiortai totu acolo. bai, esplozie??? legumo, bine ca fugisi!!!
    da sa ne revenim: Vera sa ne zici cu mielu, sa nu ne tii in siuspans! culoarea vietii mele, pe care o urmaresc obsedant de cand aveam fo 10 ani si rochita de panza topita de culoarea asta care mi-a ramas repede mic (rochia, nu coloarea) e un movului. mama zice ca e roz, da ce stie ea 😀

  8. veranadia zice:

    Imperiul Habsburgic – are si mama dreptate, nu e chiar mov, cum zici tu. Monica zice corect, roz hortensie. La mine e roz fuchsia. Oricum, baza este roz (rosu+alb), nu mov (albastru+rosu), if you see my point.
    In chestiunea mielului, am facut urmatorul progres: m-am dus la supermarche, unde erau fie miei intregi (nu ie cazu), fie sfertul cu pulpa din spate. Io nu vreau decit pulpele, asha ca mai caut. Astea cu stufat, coaste cu spanac si alte chestii de Pasti nu mantereseaza si nu fac.

    vio – mare coraj, sa dai o poza fara scharf, din care sentzeleg doar niste culori fara logica si porma sa te dai mare ca ne-ai aratat budigaii. Pfff!

    Miki – asta cu cine nu stie ‘stenahorie’ nu e genial e cam tralalala. Itz zic io la SIGUR: nici cine stie, nu e geniu. Din proprie experientza.

    • Blog Vienez zice:

      io cu mama am mai avut divergente pe tema unor pantaloni: ea ca-s maro, io ca-s kaki. mda. 😀 sa inteleg ca creieru meu e cam barbatesc la culori, of.

      • Monica zice:

        Atunci vă trebuie o poveste despre tata care descria o culoare, acum vreo 25 de ani: albastru maroniu! Am amestecat tempera albastră cu maro ca să văd la ce se putea referi. N-am aflat niciodată. Cât despre stenahorie eu știam doar definiția legată de neajuns (oarecum agitat, poftim esplicațiune!) nu și cea cu astmul, par examplu.

    • vio zice:

      dacă erea şarf, era pron 😀

  9. veranadia zice:

    Monica – am avut si eu un ‘significant other’, care mi-a spus ca puloverul pe care l-am primit din Elvetzia este bordeaux. Cind am ajuns acasa, era sa leshin: era bleu pal, cu o dunga roz pal la guler. Zi si tu!

    Imperiul Austro-Hungar – situatziunea Miel.
    Nici un progres, azi am dejunat la D pe terasa si ce bine e ca 3 dame sa stea la taclale si bietul D, [ dupa ce a fost in piatza, a gatit (piinea nu i-a ieshit), a pus masa si a facut totul singur], semnificativ mai tinar, sa ne serveasca fara pauza. Si la sfirshit sa stringa masa, sa faca si aduca cafelele si – in general – sa sa efaseze discret, caci noi aveam chestii importante de discutat. Io, ca sa mai echilibrez situatziunea, i-am servit si o mostra de intzelepciune si i-am zis: nu te mai imprieteni cu gagice mai mari decit tine, pe care trebe sa le slujesti tu; befriend persoane mai tinere, sa te serveasca ei/ele. La care magarul si-a adus o foitzica de hirtie si un creion, cica sa-si scrie panseul, sa nu il uite. Nu stiu ce o sa ne facem 4 zile de vacantza, doar noi doi (plecam la Sf. Gheorghe, la mare). Deci, miine incerc din nou cu animalul.

  10. vio zice:

    vai ce m-am hlizit la aia cu ploveru bordo care era blio pal ahahaha.
    hev fan la Sf. Gh., unde houpfulii D. o să se conporte ca pe terasă la el 🙂

    cer pardong de abundenţa de comentur, uel!

  11. veranadia zice:

    Viena – luat animalu ieri si facut friptura. Nu i-am mai pus vin (in sos, adica), da i-am pus usturoi verde, care a ieshit divin. Acu am o prea mare cantitate de friptura si mantreb daca e o idee buna sa pun ceva din dinsa la freezer, o sta bine?

    vio – ma bucur ca tza placut despre DL, cu bleu pal in loc de bordeaux, altfel era un geniu, avea un simtz al umorului rarissim si era a wizzard of computer programming. Da cu culorile…na, ca unii barbatzi, e ceva peste puterea lor de comprehensiune. Nu imi pun mari sperantza ca Didier sam faca cafeaua si sa sara sa ma serveasca, deja sint trepanata sufleteste de acu citeva zile. Si am o mare problema: ce cana imi iau io, sa beau cafeaua din dinsa, ca nu suport canile urite si gazdele fie nu au cani frumoase, fie nu le dau la turistici. ma gindesc sa o iau pe capshunica putzin ciobita, ce zici?

  12. vio zice:

    dacă ai o folie protecţionistă, zic oke, alfel mi-e să n-o prăpădeşti de tot!!!

  13. veranadia zice:

    vio – a, esti inocenta. Nu caratul pina acolo si inapoi e problema, desigur ca o sa o infofolesc TOTAL si nu va patzi nimic. Chestia e ca nu stiu layoutul locului si daca, lasind cana pe masa, pe terasa (ca eu beau cafea ore si ore, din aia pe care o fac dimineatza…), nu risc sa umble altcineva cu dinsa, sa vina pisica, shoarecii, leperchornii de Dunare, in fine, fortzele raului…
    Cred ca n-o iau, ca tare mi-e drag de dinsa…

    • doarleguma zice:

      Vera, nu mai bin iei cana cu tine şi vezi la faţa locului dacă o poţi lăsa nesupravegheată sau nu? Că, dacă leiautul permite, o să-ţi pară rău că n-o ai cu tine – mă gândesc.

      ________________________________

  14. veranadia zice:

    Fructella – stii, eu am citit si invatzat multa literatura. Si era o chestie, la literatura clasica. Eroii erau SFISHIATZI intre dragoste=sentiment si datorie=ratziune. Asta e, intotdeauna, fundamentul actziunii dintr-o opera clasica.
    Io – aproape la fel: sfishiata intre iubirea de portzelanul englezesc cu capshune si albine si ratziunea care zice ‘mai bine nu risca, ca o sa suferi mai tare daca se sparge, decit o sa te bucuri sa bei din dinsa in alea citeva zile’. Asa ca cred ca nu o iau, iar dta nici nu ai caderea morala sa dai sfaturi cu cani [ :))) ], ca uite ce-ai facut, ai rupt coada de la a ta.
    Ce facusi de Pasti?

    • Blog Vienez zice:

      dom’le, io-s pe printzipul: better safe than sorry. deci lasa matalutza cana acasa, decat sa iti dai pumni in cap p-orma. parerea mea.

    • doarleguma zice:

      Păi şi tu ai ciobit-o pe-a ta, deci nu-i frumos să-mi scoţi ochii. 😀 Şi a mea nici nu e cu căpşunele, deci nu-i aşa mare pagubă.

      De Paşti am dormit, am mâncat, m-am socializat plimbându-mă pe mal şi, dacă tot eram acolo, am dat de mâncare la ţânţari. Tu ce-ai făcut?

  15. veranadia zice:

    Hapspurcica – absolut de acord, simtzesc in Dvs. un suflet sora.

  16. veranadia zice:

    leguma – Io de Paste am dormit, am mincat nitzel, am vazut citeva filme si NU AM ESHIT din casa, ceea ce mi-a dat o satisfactziune majora. Si NU AM socializat, ceea ce a fost si mai orgasmic.
    Intre timp, am vazut un iepizod din Masha, vrind sa intzeleg si io conceptul si adoratziunea. Domne, chapeau. E mortala! Si io si intzeleg nitzel ruseshte, asa ca nu am avut o fff mare problema cu dialogul acela minimal. O sa ma mai uit, mi-a placut peste poate!

  17. vio zice:

    am uitat că aici e saitu cu martorii lu’ Maşa. (copiruait legu, că naj îndrăznii să zc că o fo ideia mea.)

  18. veranadia zice:

    fructina si vio – eu gata, m-am martorificat. Mi-a placut foarte mult si vio, zau ca gagica e totala. Mutra, vocea, ce spune si cum spune, crede-ma, e TOTALA! Am trimis deja si copilelor, sa vedem ce verdict dau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s