Arhive lunare: iulie 2013

[Acuma aș putea să fiu nașpa ca Henrry James în Aripile porumbiței și să sugerez că mi-am început tribulațiile intelectuale undeva pe blog, dar n-a fost lumea atentă și, deci, ar trebui să recitescă tot (eu asta am tot făcut … Continuă lectura →

Acuma, sincer. Mă panichez. Unde-i blogul lui Suzi? Eu înțeleg că n-are chef să scrie, dar să-i dispară blogul cu totul?! Că poate vrem să mai citim și noi oldies but goldies.   Să încerc totuși să-mi țin panica sub … Continuă lectura →

[Încă nu m-am hotărît în privința lui î din a sau i și nici a lui s(u)înt, mai vedem. Deocamdată încerc să mă reobișnuiesc cu vechile căi, dar totuși mă simt poate un pic prea tînără ca să înțepenesc în ortografia … Continuă lectura →

Întrucît titlul este locație calitativă. Realizez din ce în ce mai mult faptul că, dacă tot mi-am intitulat blogul viața și opiniunile, ar trebui să mă mai abțin de la a cîrcoti despre alte bloguri și alte persoane, dar simt … Continuă lectura →

Mă gândeam mai înainte că în maximum două săptămâni ar trebui sî-mi ajungă prima comandă (și singura, deocamdată) de pe bookdepository. Și dup-aia m-am gândit: meh (în engleză, cum ar veni. Exersez pentru când vin cărțile). Plus că ieri, înainte … Continuă lectura →

Sau turmentată? Monica probabil știe cât de tare putem româniza termenul.   Carevasăzică mi-am cumpărat rochia. Și acum am rochia. Și o port. Azi pentru prima oară. Problema e că nu mai arată atât de fenomenal pe mine, of, ce tristezze (eh?! … Continuă lectura →

După episodul traumatizant în care mi s-a rupt toarta cănii de la lucru m-am gândit, bineînțeles, la oportunitatea înlocuirii cănii cu totul în loc de soluția, mai economică, a testării capacităților lipiciului ăluia care lipește orice (pfuai!). Că așa sunt … Continuă lectura →

Mi-am cumpărat, în sfârșit, rochia la care mă gandem mai demult. Cu puțin noroc, că normal c-a intrat la reducere (numai 20%, dar orișicât) cât m-am gândit și a dispărut mărimea mea din molul de care aparțin. Dar m-am dus în … Continuă lectura →

este modul meu de a mă turista, se subînțelege. E adevărat că eu am sechele grave rămase din tinerețile sărace și lipsite de multiple posibilități turistice, dar ce!, trebuie să ne risipim resursele doar pentru că le avem?   Astfel … Continuă lectura →

Mi-a venit să mă sui pe pereți până am terminat de citit Orășelul lui Heinrich Mann. Vai, ce oameni meschini și limitați și răi! Plus că mai erau și adieri romanticoase pe acolo, ceea ce eu nu suport! Da adevărul … Continuă lectura →