Mi-e dor

să călătoresc, dar să călătoresc într-un loc în care am vrut întotdeauna să ajung și în care în tinereți nici n-am visat c-o să ajung vreodată.

Vreau să ajung acolo, să iau metroul de la aeroport spre centru (sau autobuzul sau ce-o fi) și să stau în stradă cu bagajul în mână, să privesc în jur la clădiri și la oameni și să mă minunez c-am ajuns și aici (hihi, am început cu acolo și am ajuns aici).

Așa cum a fost la Sankt Petersburg. Am luat autobuzul de la aeroport, dar nu-mi prea amintesc drumul – probabil mă țineau fetele de vorbă. Și apoi metroul pentru o stație sau două – ce încântare să văd metroul acela vechi ca o punte spre URSS-ul inaccesibil mie în anii comunismului sau în anii de austeritate bugetară de după! Bleah, cât patetism pe mine.

Și majoritatea oamenilor vorbeau rusa (ba chiar toți că turiștii străini se deplasau în grup cu autocarul) și am realizat pentru prima oară cu adevărat câți ruși asiatici există. Și Neva era mare, mare de tot și frumoasă, frumoasă de tot.

Mi-e dor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s