Postare culturală. Sau culinară. Sau ambele, sau niciuna, vedem ce-o ieși

Și, cum citeam eu viața domnului de Moliere în viziunea lui Mihail Bulgakov (culturală), că m-am gîndit că dacă tot nu citesc teatrul lui Moliere, măcar o bîrfă despre viața lui să mai aflu și eu, am observat (doar la a o doua mențiune, dar principalul e c-am remarcat, totuși) că erau menționate mere murate (culinară). În sensul că aruncau oamenii cu mere murate pe scenă cînd juca Moliere în tragedii. Oamenii ăia erau francezi, bineînțeles, dar, dacă există mere murate, la Frankfurt aș fi avut ocazia să aflu! Și n-am aflat. De ce am fost ținută-n întuneric în această neimportantă privință?!

 

Asta mi-a amintit de mirarea care m-a cuprins cînd am aflat că oamenii obișnuiesc să mureze roșii verzi. Că maică-mea nu obișnuia, că nu-i plăceau – nu știu de ce că mie mi se pare că aproape toate murăturile au același gust, dar probabil că maică-mea are papile mai dezvoltate ca mine. Sfecla nu are același gust, în caz că se întreabă cineva. Bine, cineva s-ar putea întreba și de ce ar mura oamenii sfeclă, dar țin să precizez că nu la maică-mea am văzut așa ciudățenii, ci la o mătușă. Paragraful ăsta a fost culturalo-culinar, aș zice eu.

 

Și, de încheiere, un paragraf cu usturoi, că-i sănătos.

 

Cum veneam eu joia trecută spre casă, am văzut un beamve cu farul drept stins și m-am gîndit: „Vei ce fac corporațiile astea! La o Dacie 1300 imediat schimbai farul, dar la mașinile astea noi și șmechere probabil ai nevoie de un servis specializat și un compiuter cu soft beamve. Ca să ajungem neajutorați și să nu mai putem schimba un bec fără aprobare centrală”. După aia am ajuns acasă și m-am pus pe curățat usturoi, că hotărîsem să am un uichend usturăios, că poate reușesc să scap răceala asta care numai planeză deasupra capului meu ca sabia lui Damocles dar nu se concretizează, se joacă cu nervii mei! Și cum munceam eu acolo mă gîndeam da`oare companiile farmaceutice au o șustă cu producătorii de usturoi să-l modifice genetic să nu mai fie așa usturos, și, deci, sănătos? Că parcă nu mai e așa usturos ca-n tinerețile mele, maică.

 

Mă-ntreb dacă usturoiul vindecă și de teoria conspirației. 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Postare culturală. Sau culinară. Sau ambele, sau niciuna, vedem ce-o ieși

  1. Monica zice:

    Dar să știi că teoria ta nu e chiar a conspirației. Am uitat ce companie farmaceutică voia un fel de copyright (na, ce termeni folosesc) pentru o anumită plantă. Adică gata: țăranul papuaș, cel moldovean. rusul și indianul nu mai puteau nici cultiva, nici culege, nici vinde ori cumpăra fără să plătească un procent!
    Poate ar fi mai cuminte din partea mea să reapar când pot furniza date mai concrete, știu.
    Vivat usturoiul și ghimbirul!

  2. uite care e faza si cu nestle http://action.sumofus.org/a/nestle-nigella-sativa/16/2/?sub=fb (sper ca acuma nu intru iar in spam!!!). si da, traiasca ghimbirul si usturoiul! si teoria conspiratiei pe langa ele 😆

  3. vio zice:

    io am citit de mai multe ori mure murate. deh, maica, si asta cu tot cu ochelari pe nas.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s