Tot cu zdrobitoarele

Mi-am dat seama a doua zi (după ce m-am mai liniștit cu nervii capului, deși tot e șocant să vezi cîte feluri de zdrobitoare există – noroc că, după cum spune Monica, degeaba) că e cam de prost gust să las misterul să planeze asupra momentelor in care povestea vieții mele se intersectează cu povestea vieților zdrobitoarelor de usturoi.

 

 

Hm, deci voiam să încep cu un pas important în devenirea mea ca adult (oare cîți pași sînt?) – perioada în care m-am hotărît să-mi cumpăr un zdrobitor de usturoi ca să se asorteze cu papilele mele gustative mature și evoluate cărora a început să le placă usturoiul după treij de ani (sau poate mai devreme, cine știe, dar în anii 20 n-am obs, eram ocupată).

 

Dar! primul zdrobitor de usturoi din viața mea a fost cel al mamei mele (că mai ajutam și eu la munca necalificată în bucătărie). Asta s-a întîmplat după revoluție, căci înainte nu era tehnica consumeristă așa de evoluată (sau cel puțin n-aveam noi pilele alea să ne facă cineva un zdrobitor de usturoi la vreuna din fabricile de strunguri, piulițe și ce mai era prin oraș. Dar știu pe cineva care avea o chestie din aia de scos sîmburii de cireșe! Și am auzit de cineva care avea o mașină de măcinat roșii, ceea ce e și mai impresionant. Eu nici n-am știut pe vremea aia că aceste trei minuni ale științei și tehnicii existau). Eh, zdrobitorul de usturoi al mamei mele mi-a creat așteptări nerealiste pentru că chiar funcționează, ceea ce, am aflat eu mai tîrziu în viață, e chiar neobișnuit. Sau sînt eu cea mai nenorocoasă persoană din lume, căci, iată, și al Monicăi funcționează.

 

Primul zdrobitor de usturoi mi-a intrat în viață acum nu mai mult de opt ani (deși un moment hotărîtor în viața mea de om mare, nu mai țin minte cînd s-a-ntîmplat). E un zdrobitor generic, probabil marca proprie Tesco sau ceva asemănător. Dar pe vremea aia eram și mai economicoasă ca acum și-n plus, singurul zdrobitor pe care-l cunoscusem pînă atunci mi-a creat un sentiment fals de siguranță. Am fost oareșcum dezamăgită, îi lipsește perfecțiunea.

 

Anul acesta m-am hotărît brusc și dintr-o dată (după ce mă gîndisem de mulți ani liric la acest lucru) să-mi cumpăr un nou zdrobitor de usturoi, unul mai scump și mai bun (a, asta-i ca cîntecelul cu podul). În interesul adevărului absolut, am să mărturisesc că deciziunea bruscă și dintr-o dată s-a produs pentru că am văzut un zdrobitor la reducere. Și mi-am zis: „Perfect! Acesta înainte de reducere probabil că era mai scump decît primul meu zdrobitor. Și poate chiar și după reducere, cine știe (nu eu, că nu mai țin minte cît a costat primul. Și nici al doilea nu mai știu, na!)”. Ei bine, prima oară a mers absolut minunat, m-am felicitat cu lacrimi în ochi și nu mi-a venit să cred cît sînt de deșteaptă. Aia a fost prima oară, dup-aia nuș ce-a pățit (se poate să-i fi îndoit eu mînerul?! că pare cîș. Dar pe de altă parte, cît de puternică să fiu?! Și nici nu-l pot îndoi înapoi în direcția aialaltă).

 

Ca norocul, speriat de competiție, primul a început să funcționeze mai bine (sau poate strălucește prin comparație cu cel olog).

 

Mi-e frică să-mi cumpăr un al treilea.

 

Doamne feri, am devenit și mai tangentă și mai parazentoasă decît eram.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Tot cu zdrobitoarele

  1. vio zice:

    ai devenit tu cum zici, nu cunosc, dar ai rămas cam la fel de amuzantă, ceea ce, zic eu, avantaj tu, că nici asta nu e o garanție în viață!
    la capitolul usturoi nu pot să te ajut. nu mă pricep nici la denumiri științifice, nici la tehnici. ampresea că noi nici măcar nu avem, dar colegul șef îl taie cu cuțitul (des). da, ampresea că asta e blasfemie în cuizina carpatică, da el e din munții taunus, deci merge.
    în schimb, avem zdrobitor pentru cartofi. (am scris pe blocu vechi, în 2008, he.) 😀

    • doarleguma zice:

      Uau, se știe cu cuțitul! Cu cuțitul aș avea rezultate și mai proaste decît cu zdrobitoarele vag nefuncționale, mă tem.

      Zdrobitor de cartofi fierți zici? Că din acela mi-am cumpărat și eu în toamna asta, vai, devin o bucătăreasă desăvîrșită (mă rog, nu mi-a ieșit gustos pireul, dar o să dau vina pe lipsa laptelui).

  2. L. zice:

    Eu tot cleste am (avut) si degeaba. Toate s-au stricat mai devreme sau mai tirziu, spre deosebire de al soacra-mii, care are unul de zeci de ani, si functioneaza. Asa ca recurg la maruntit finut cu un cutit, cum m-a invatat mama, inainte sa aiba presa si ea. Care, din nou, functioneaza fara probleme.

    Dar, apropo de divaisuri smechere, ce zici ca soacra-mea a primit la nunta, prin anii 70+ un sandvich maker pe care l-a folosit pina acum citiva ani? Era ceva productie ploneza sau ceha, nu stiu sigur.

    • doarleguma zice:

      Hm, văd un petărn cu mamele și zdrobitoarele de usturoi. Deși cred că și tu ești mamă, L., și atunci deducția mea logică nu funcționează.

      Uau, sandwich maker! Polonezii și cehii trăiau în viitor! Și ce șmecheră era soacra ta, să cunoască oameni care făceau asemenea daruri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s