Cărți de colorat

Am văzut de curînd (da, știu, bună dimineața, soare) o carte de colorat pentru adulți. Am fost foarte traumatizată, eu credeam că astea sînt ca cele pentru copii, dar eventual cu mai multe pagini. Dar nu, au desene mult mai complexe și lipsite de orice bun simț, ceva în genul caleidoscopurilor, de te-apucă disperarea numai cînd te uiți la ele, ce să mai și pui mîna pe creioane de colorat. Eu nu-nțeleg cum se relaxează adulții cu astea, e muncă de ore întregi pe fiecare pagină și, oricît mi-ar plăcea mie cărțile de colorat pentru copii, e o pierdere stupidă de vreme să stai mai mult de juma’ de oră pe pagină. Încă mă simt stresată cînd îmi amintesc. Hm, ce mi-ar trebui mie ar fi o carte de colorat cu Mașa și ursul. Sper să nu m-apuc să gugălesc după asta. Și-un tricou, și lenjerie de pat. Și-un termos.

 

Apropo, acum citesc „E greu să fii zeu” în care personajul principal terestru e în misiune într-o Extraterestrie medievală și, ca să vezi, poartă lenjerie. Acuma, asta n-ar fi așa de șocant, și eu aș prefera să port lenjerie chiar dacă aș fi într-o misiune sub acoperire în Medievalia, dar el poartă maiou de NYLON!!! Pe de o parte înțeleg că e o carte scrisă în URSS și, deci, trebuia să urmeze linia partidului în privința lenjeriei, dar pe de altă parte e sefe! – chiar nu puteau spune autorii că personajul principal era nevoit să poarte lenjerie din materiale naturale ca să nu dea de bănuit cu plasticisme în Medievalia? Mă rog, poate partidul se temea că cetățenii sovietici vor privi cu jind spre Medievalia gîndindu-se că viața lui Andrei Rubliov nu era așa de nașpa dacă nu trebuia să poarte chiloți de nailon (cartea – sau cel puțin traducerea – nu specifică dacă și chiloții erau de nailon, dar ce altceva putem bănui?!), dar, dacă stăm să ne gîndim, Andrei Rubliov (cel puțin ăla din filmul lui Tarcovschi) probabil purta lenjerie de cînepă superaspră și, cine știe, iarna poate chiar de lînă, ioi!

 

Oare ce-i mai stresant: o carte de colorat pentru adulți (apropo, nici culorile nu trebuie să fie din alea faine, de copii, ci trebuie să fie din alea rafinate și plictisitoare, de adulți) sau un maiou de nailon?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cărți de colorat

  1. Monica zice:

    nu știu cum faci dumneata la stres dar maioul acela m-ar sufoca, iar cartea de colorat Art Nouveau pe care am luat-o entuziastă stă alb-negru pe un raft, mare stres să tot colorezi la ea! Chiar, cum să-i privim pe cei care colorează? Oameni harnici, răbdători, stresați, calmi?

  2. Blog Vienez zice:

    chilotii de nailon castiga detasat :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s