Această vale a plîngerii

care e blogul meu va fi nevoită să mai rabde niște văicăreli, căci doar de ce l-am înființat,  nu-i așa? Și dacă mi-ar comenta aș putea să-i spun: „Eu te-am făcut, eu te omor”. Dar nu comentează, săracul, e foarte docil.

De data asta vreau să mă plîng despre faptul că mi-am pierdut răbdările cu cititul (probabil tot de asta mă plîngeam și-n postarea trecută, dar n-o s-o recitesc acum să verific). Am început vreo patru cărți, dar nu știu pe care s-o continuu, mi-e lehamite de toate. În plus, mă gîndesc să-mi mai fac o categorie pe gudridț, ceva de genul „cărți pe care le-am cumpărat aiurea, n-are rost să-mi pierd vremea să le citesc”. Așa simt acum despre Banii lui Martin Amis, o carte infantilă și stupidă (sau, în orice caz, așa pare personajul principal după primele cinci pagini. Și-l suspectez că așa rămîne pînă la sfîrșit). Și mai am o carte de Martin Amis. Oare are rost să o deschid?!

Astfel încît mă gîndesc, logic, c-ar trebui să recitesc ceva.

În același timp, m-a lovit un fel de patriotism local și mi se pare c-ar trebui să cumpăr mai multe cărți cehești. Zis și făcut, deocamdată Hrabal și Neruda.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Această vale a plîngerii

  1. cora_ zice:

    Deci(!!!), da, chiar ma gandeam la tine zilele astea. Am luat doua bucati de José Saramago de la biblio, dar mi s-au parut plictisitoare de la primele pagini, asa ca m-am apucat de Kundera ca luasem 3 si de el. Am citit L’ignorance (am luat in franceza) si mi-a relativ placut, fara sa ma dea pe spate. A doua – L’identité – e citita pana la pag. 82 din 164 (acum vad, jumatate fix) si nu mai pot, m-a dat gata. Mi se pare ca e cum ziceai tu despre nu stiu ce, scrisa degeaba. Ma intreb daca sa ma mai apuc de a treia…

    Concluzia mea: am devenit blazata (scriam ieri pe blog). O fi de la vremuri sau de la batranete? 🙂
    Tu ai citit Milan Kundera? Ai recomandari?
    Sa-mi zici ce-ti iei de Neruda, eu am doar un volum numit Vaguedivague (tradus tot in franceza, poezia in engleza n-o prea gust si in altele nu ma descurc).

    • doarleguma zice:

      Încă n-am citit Saramango, am Memorialul mănăstirii, mi-e un pic groază să m-apuc de el. 🙂

      De Kundera am citit doar vreo două-trei cărți (nu țin minte exact cîte că numai una mi s-a părut ok și-n rest nu mai știu dacă am citit una sau două degeaba. 🙂 Mai am și Insuportabila ușurărate a ființei sau cum îi zice, doară oi citi-o cîndva, dar am văzut filmul deja, deci :D).

      De Neruda am Jan, nu Pablo, că de aia e patriotism local 😀 (plus că nu-s în stare creierii mei să priceapă poezie, dacă nici la proză nu mai am răbdare :(). Povestiri din Mala Strana.

      • cora_ zice:

        Voiam sa-ti zic c-am citit Agota Kristof (trilogia: Le grand cahier + La preuve + Le troisième mensonge), sunt micute, fac toate cat un roman bun. Sunt cu rasuflarea inca taiata.
        Abia astept sa merg sa cumpar altceva de ea.
        Tre’ sa-i multumesc Emei pentru descoperire.

        • doarleguma zice:

          Mersi, Cora, chiar m-am uitat după ea în librării (și eu tot de la Ema 😀 ), dar n-am văzut-o. Pasul următor e să-ntreb, probabil n-am văzut-o de ochi.

          Am văzut Ciocîrlia – dintre cărțile maghiare – și mi-am luat-o. Sper s-o citesc în septembie dacă termin cartea local patriotică pe care o citesc acum (nu foarte palpitantă, nici foarte adîncă – Pe cînd în rai ploua).

  2. Ema Cojocaru zice:

    Mă bag și eu în seamă (în sfârșit, aș zice, că am mai fost pe aici după ce am aflat de la Vio cine e doarleguma, dar n-am lăsat nicio urmă a prezenței mele, pentru că sunt foarte, foarte dezorganizată), scuzați dacă deranjez. 🙂

    Mă bucur că Agota Kristof a intrat în atenția voastră, e o scriitoare puțin cunoscută și lumea se lasă convinsă greu, că, deh, nu mai e loc pe listă de atâția autori celebri și noutăți. Cora, ai zis că-mi scrii un email. 🙂 Doarleguma, dacă vrei, îți pot trimite un ebook în engleză cu trilogia, oricum cred că e mai faină traducerea decât cea de la editura Trei (cartea nu se mai găsește, apropo, decât atunci când o scoate editura pe la târguri, din cine știe ce hrube).

    Am și eu Povestiri din Mala Strana, Pablo și-a luat numele de scenă de la Jan Neruda, așa că mă aștept să-mi placă povestirile cehului. De la Kundera mi-a plăcut Iubiri dificile, dar și Ignoranța, în schimb nu am rezonat foarte bine cu Lentoare (plictisitoare în multe părți), iar Imposibilia ușurătate nu prea mi-a plăcut din cauza protagonistului masculin, pe care l-am detestat. Acum poate că aș fi mai obiectivă… Ziceam să revin la Kundera și să citesc Nemurire, am auzit că e faină.

    Hmm, ia să văd ce cărți ar putea să vă scoată din perioada asta de blazare… Doarleguma, Trilogia lui Kristof, neapărat, dacă ai ebook reader și citești în engleză (aștept mail, lecturile.emei la gmail.com). Din ce am mai citit eu, cred că ar avea efecte benefice: Femeile lui Lazăr de Marina Stepnova, L-am servit pe regele Angliei de Hrabal, Adevărata viață a lui Sebastian Knight de Nabokov, Ușa de Magda Szabó, Între cer şi pământ de Jón Kalman Stefánsson (dar necesită totuși concentrare), Zăpezile de altădată de Gregor von Rezzori (dacă vă plac memoriile, și aici aș mai adăuga Gustul, mirosul şi amintirea de Anamaria Smigelschi și În jurul casei mele de Adina Nanu). Poate și Morarul care urla la lună de Arto Paasilinna. Mă opresc, altfel fac ditamai pomelnicul. 😀

    • doarleguma zice:

      Bună, Ema. 🙂 Mulțumesc de comentariul detaliat. 😀 Vai de sufletul meu, și mai multe recomandări (și lui Vio văd că-i place În jurul casei mele)! Eu tot încerc să-mi mențin cărțile necitite în jur de 300, dar dacă aflu încontinuu de chestii faine… sper să n-ajung să-mi relaxez ținta pînă la 400. Pe de altă parte, mă gîndesc că ar trebui să fac pe gudridț o categorie cu cărți pe care, deși le-am cumpărat sau moștenit, nu merită să le citesc. Problema e că-i greu să-mi dau seama care-s alea pînă nu le citesc (Banii lui Amis poate intra acolo liniștită, aș zice, după cele cîteva pagini pe care le-am citit).

      Trilogia gemenilor cică o au Diverta pe site și mi-au zis că mi-o comandă la magazin (mi-e frică să mă dau pe net să-mi comand eu cărți, căci cine știe unde ajung). Sper să fie bună traducerea, măcar cărțile maghiare ar trebui să găsească traducători buni în Ro, nu? 🙂

      Și n-am ebookreader că mi-e frică de cite cărți aș pune pe el. 😦

    • doarleguma zice:

      Vai, Ema, scuze, acum realizez că ți-am lăsat emailul așa (l-am modificat acum, am pus la în loc de @). Sper să nu primești spam pe chestia asta.

    • vio zice:

      uel, în lipsa mea s-au întîmplat chestii pe computer şi n-am avut chef să scriu maci (!) fără să fiu sigură că mă pot loga.
      nici nu aveam de scris maci, voiam să zic că fraza asta mi-aduce aminte de vremile bune ale tele, măi duarlegumă. ia şi scrie şi tu mai des, duar n-ai compuneri pentru faculteu ca mine de scris. :-s

      „Eu tot încerc să-mi mențin cărțile necitite în jur de 300, dar dacă aflu încontinuu de chestii faine… sper să n-ajung să-mi relaxez ținta pînă la 400.” 😀 true story!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s