În tinerețe eram o estică respectabilă și mă uitam urît spre foarte urît la vesticii vîrstnici (pe cuvînt, eram tînără, îmi permiteam să-i consider vîrstnici) care mă salutau dimineața în liftul hotelului (în rarele ocazii în care călătoream, că eram tînără, nu bogată). Mă gîndeam ce bai au ăstia de-s așa zîmbăreți cu noaptea-n cap. Și salută oameni pe care nu-i cunosc. Păi ce, liftu-i sat?!
Fast foruărd niște ani la cînd nu mai eram chiar așa de tînără (dar oricum mai tînără ca acu’) și cînd intram senină seara într-un lift de hotel și salutam zîmbăreață cuplul rus (părerea mea, nu le-am văzut buletinele) și morocănos deja existent în cutie. Nu mi-au răspuns, n-are rost să întrețin suspansul. El m-a ignorant cu desăvîrșire, iar ea s-a uitat urît, cum mă uitam eu la vîrstnicii vestici cu niște ani înainte. Așa că eu am rîs, că era amuzant, da?! Iu hed to bi der.
Iar peste mai un an-doi cine salută dimineața zîmbăreț vîrstnicii vestici din lifturile hotelurilor?! Da, eu. Mă-ntreb dacă m-a-nvins universul pe mine sau eu pe el. Sau nu era o întrecere, cine știe.
legumesifructe 
Aoleu, aproape gând la gând! Intru în saună, nu salut, că nu ne cunoaștem chiar dacă asudăm împreună, e destudl de mare, să tot aibă 10 metri pătrați. Și se apucă una să spună că uite: intru și nu salut. Pe de altă parte, dacă cineva intră și salută răspund sfârșită, sau ridic mâna (habar n-am dacă mă vede): că la salut se răspunde. Jos rușii!
Nu știu de ce-s oamenii așa distruși psihic cînd nu-i salută oameni pe care nici nu-i cunosc (văd asta și la lucru-n bucătărie, vai! acela n-a salutat – păi ce-mi pasă mie de acela?!), dar eu oricum salut de cite ori imi trece prin cap c-ar fi oportun, acuma că-s mai bătrînă și mai înțeleaptă. Mai bine să prisosească decît să lipsească.
hahahah, gand la gand la gand. 🙂
Ajung in Florida si ies sa plimb catelul: lumea imi da buna ziua, imi zambeste sau imi face cu mana ca si cand ne cunoastem de-o viata (nu vecinii cunoscuti, ci unii pe care nu i-am vazut in viata mea).
Prima data murmur ceva nedeslusit, apoi raspund din ce in ce mai clar si chiar dau buna ziua prima, zambind.
Ma intorc in Canada si ies sa plimb catelul: dau buna ziua unui domn aflat in fata casei si care ma priveste. Ma ignora ursuz si continua sa dea zapada.
Jos raceala de orice fel!:)
PS- Monique, de-aia am eu fobie de sauna. 10 m/2? Am senzatia ca intru in cada cu necunoscuti. 🙂
Condițiile aspre fac lumea mai morocănoasă 😀
păi o să o măsor, data viitoare. faza e că încăpem mulți fără să ne atingem, ba chiar sătm întinși sau cu picioarele pe pereți. mie nu-mi plac înghesuielile, dar aici chiar nu sufăr.
oooo, ma gandeam de fapt la spa sau cum se cheama cada aia un pic mai mare unde oamenii stau in cerc si se uita unii la altii (de-aia zieam de cada). cred ca la sauna e ok, da. si noi am avut la condo-ul unde locuiam, dar n-am fost niciodata. acum regret.
iar cu „spa”ul, problema e clar in mintea mea, cunosc multi oameni care merg si-au zis ca e ok. 🙂
Giacuzi?
da, ma, vaiii, nimic nu stiu, giacuzi de-ala cu bule. nu stiu care e diferenta intre el si „spa nordique”, adica stiu ca asta nordic e afara, imagineaza-ti la Montréal la -25 cu vant, sa stai in apa (pan’ la brau, loool). Glumesc, cica chiar e mijto, da’ cum iesi de acolo ma-ntreb. 🙂
ewwwwww, in giacuzi n-as intra ever :o. ewww, sa ma balacesc in acelasi lighenus cu altii 😮 ewwwwwww
Giacuzzi never ever. pentru ca nu i-am priceput rostul. avem la noi la clubul sportiv un bazin imens cu tot felul de acva masaje. si acolo spatios. dar cădița în care ne bulbucim laolaltă nu și nu.
Iu hed tu bi der! 😀
(Mă bucur că ai reînceput să scrii, să nu-ţi fie de deochi! :O )
Mie imi place ACUM cind mi se spune bunaziua. Am intzeles, dupa un timp indelungat, ca sint oameni/locuri unde asha se intimpla.
Si nu e asha numai in estul Europei, mie mi s-a intimplat si la Bruxelles, si la La Rochelle, si la Palermo…
Serios? Spune lumea tam nesam bunăziua necunoscuților în orașe mari? Hm, acum vreau să merg și eu pe acolo…
si mie mi se parea ciudat sa ma salute lumea si sa-mi zambeasca pe strada, desi eu habar n-aveam cine-s aia. cand stateam in alt oras si mergeam cu regularitate pe acelasi traseu de autobuz, ma salutam si cu soferii si cu pasagerii. ca la tara, nu alta! 😀
Și noi îl salutăm de-l zăpăcim pe șoferul șatălului care ne duce la lucru. 🙂
ezact „ca la tara” voiam sa scriu si eu, caci in Austria asa e :D. la magazin te cunoaste, la posta te cunoaste, la sauna e musai sa zici Gruess Gott cand intri, lumea raspunde. nu ne cunoastem, dar daca tot suferim impreuna… :D.
Păi dacă stai la țară 😀
o să lansez o petiție să nu ne mai salutăm la saună. și de fapt să nici nu se vorbească la saună! #șșșșșșșt!
ba sa ne salutam, da’ aia sa fie, gata! nu conversatii despre rubedenii, bursa, ultima vacanta, etc.