Se pare. Nu mai pot citi nimic ca omul că imediat mă enervează clișeele clasice și m-apuc să conversez în capul meu cu personajele (și nu-i o conversație politicoasă, cel puțin nu din partea mea).
Deci: Brigit Giăuns a treia nu mi s-a părut la fel de amuzantă ca primele două (dar se poate să nici nu mai țin minte, că le-am citit demult, maică. Dacă le-aș reciti probabil m-aș indigna feminist, ceea ce ar fi stupid), dar nu a fost nici greu de citit. Mi s-a părut mai ciclit și mai facilă ca primele, dar se poate să fie doar din cauză că pe acelea le-am citit în tinereți și nu mai știu exact cum era fata. Plus că eram eu mai îngăduitoare.
E tot cam incultă și zăpăcită, deși zăpăceala ei e oarecum normală, nimic grav. Problema e că are niște jene adolescentin exacerbate față de cele mai mici imperfecțiuni superficiale pe care se-ntîmplă să le aibă (imperfecțiunile de structură cred că n-o deranjează, ori s-ar mai fi deșteptat de acum țîșpe ani). Plus că-și imaginează că toți ceilalți sînt perfecți, numai ea e îngălată. Aici, zic eu, niște cultură sub formă de cărți bune citite ar fi ajutat-o să afle că toți oamenii-s oameni, nu numai ea.
Toți oamenii-s oameni în afară de EL, perfectul, care-i perfect. Și care o iubește pe ea, normal, că doar ea în toată omenirea are curajul (adică stîngăcia) să-și arate lipsa de perfecțiune. Căci, normal, bărbații superinteligenți vor femei prostuțe și bune la suflet, după cum tot aflăm din ciclituri (și din istoria geniilor care s-au căsătorit cu menajerele lor. Asta am băgat-o la oha, că habar n-am dacă s-a-ntîmplat, dar probabil, doar oameni sîntem toți, incusiv geniile și menajerele).
Mă rog. Pe mine mă irită tot mai mult mulțimile astea de mistăr darsi superficial schițați care n-au corespondent în lizi, ci-n fete prostuțe cu suflet mai mic sau mai mare. Probabil devin fată bătrînă și acră. Ioi!
mwahahahha, eu nici la filme nu ma mai pot uita ca ma ia comentatul si urlu cand ti-e lumea mai draga: unnecessary ageism! this is not politically correct! feminists will skin this producer alive! etc. etc., intelegi tu. o fi varsta? o fi experienta? or fi cartile (bune) citite? nush, dar nene, sa ma mai lese cu prostelnitele astea ca nu tine. sau cel putin nu la mine. acra zici? suntem doua atunci!
ps: am uitat de romanescul „da’ mai da-te dracu ca exagerezi cu personajele tale tampite”, care imi iese pe gura cand chiar m-am nevricat de tot de tot :D, la carti si filme alike, de-s singura sau in companie, acasa sau in tren 😀
Vai, ce urît vorbești! 😛
imi pierd rabdarea, zau! pai ce, ei se poarta frumos cu personajele alea?
Mă bucur că nu-s singură. 😀 La filme nu mă mai uit, că nu mai am răbdare.
Acu, ca sa respect adevarul istoric, pe mine si primele 2 bridget au avut momente cand ma enervau, mai ales cand aia bea ca poarca si facea chestii penibile, poate pentru ca nu-i in naturelu’ meu sa ma port asa si, mai ales, am o teama teribila sa nu ma fac de bafta :p
In ceea ce priveste unele povesti de amor aratate noua in carti si filme, le gasesc deseori hibe (deci si io-s feminista,. nu?) peste ce trec cu greu, iar uneori chiar prefer sa dau draq cartea/filmul daca-i prea SF. Una din ultimele de genu asta (pe care totusi am reusit s-o citesc in vreo 2 luni) e „5jde nuanţe…”: doi frumosi care fac secs non-stop si-s si macsim satisfacuti de fiecare data, de am si io ca Zazu ” ‘ai mai dati-va dreacu’ „
Miki, ai fost vitează dacă te-ai apucat de 50 de nuanțe. Eu n-aș îndrăzni, cartea Alecsandrei Portăr mi-a fost de-ajuns. 😀
Nu’s de ce lipsesc cateva cuvinte din comentariul meu si abia acum am descoperit 😦
Au evadat? 🙂
hu ză hec iz Alegzandra Portă??
Una care a scris o carte stupidă (sau mai multe, dar eu una am citit, ceva cu me and mr darcy, dacă țin bine minte). Sau poate o chema potăr, cine mai știe?!
aaa, ca tot ma intreba Cora ce am mai citit, ura! am citit ceva in romaneste si recomand: Lavinia Braniste Cinci minute pe zi. scrie Legu style, parol! lovely!
:))) (apropo de Lavinia Braniște)
adica voi tuate 3 aţ citit-o pe Lavinia asta, să-nţăleg, da?
Nu știu dacă Legu a pus mâna pe carte (am înțeles că i-o cumpărase mama ei), dar tu nu știi că eu o suspectam pe Legu că e Lavinia Braniște?
Atunci de ce s-o mai citesc pe Lavinia B., daca o am pe legu aici si poci sa ma si „conversesc” cu ea la o adica… sau mai bine conversesque. 🙂
iata un raspuns pertinent! unde mai pui ca Legu scrie (mai mult sau mai putin) constant, pe cand cartile lu’Lavi se termina repede 😀
Hehe, da, am scris în ultima vreme de-am făcut bătături. 😀
Eu am pus mîna pe Escapada, pe celalaltă sper s-o găsesc cînd ajung în Ro.