Răcesc. Iar. Dar a trecut mai bine de-o lună juma’ de la ultima răceală, deci eu zic că e bine. O îmbunătățire clară față de anul trecut. Cred că e de la usturoi și ghimbir.
Oricum, idea e că am băut cinșpe mii de litri de ceai azi și nu simt nevoia să mă duc să-mi pudrez nasul. Unde-s cele cinșpe mii? Să zicem că vreo cinci mii s-au evaporat de la căldură (care e foarte enervantă, apropo, nici nu-mi pot tine eșarfa în jurul gîtului, deși ar trebui, că mă ustură). Dar restul? Poate restul s-au dus în picioare. O să-mi desfac șireturile să le fac loc în încălțări. Asta în ciuda faptului că nu cred că și-au modificat picioarele mele volumul. E un mister misterios.
Și acum să ne întoarcem la usturoi. Nu știu dac-am mărturisit pe aici, dar am dezvoltat o obsesie destructivă (și umflătoare) pentru usturoi cu iaurt (pînă aici e bine) și cipsuri (aici e rău. Rău de tot). Obsesia pentru usturoi cu ulei de măsline, roșii și busuioc nici nu se compară cu asta (deși există și ea). Poate din cauză că n-am întotdeauna noroc să găsesc busuioc. Sau mai bine zis, găsesc la supermarchet împachetat în cutie de plastic și mă gîndesc „no, lasă, că-mi iau de la aprozar, căci, totuși, e împachetat numai în folie de plastic” (îmi reduc amprenta de carbon sau ceva, eh?!), dar cînd ajung la aprozar văd că nu mai au. Și mi-e lene să mă-ntorc la supermarchet, plus că mă gîndesc cu jale la punga cu plastice pe care mi-e lene să o duc la container.
Și cu ce pot înlocui cipsurile? Asta fără sugestii batjocoritoare gen morcovi sau țelină. Am încercat uichendul trecut cu mămăligă și cu cartofi fierți (pe rind, nu deodată), dar e o afacere tristă. Probabil cu cartofi fripți ar fi mai glorios, dar am făcut o data cartofi pai anul trecut și era să mor de bătrînețe lîngă ei pînă s-au prăjit. Și n-am cuptor. Of, ce grea e viața! Din ce în ce mai multe postări se termină așa.
io am obsesie pentru usturoi pisat cu iaurt cu un pic de sare, muuuuuult patrunjel tocat si seminte de dovleac natiur. mananc in halul asta cate o cutie din aia de 500 de grame sau ce sunt ele de iaurt. ze lovely, serios!
iar pătrunjel, Viena? 🙂
Legu,mi-am amintit că n-ai cuptor, deci nu pot să-ți sugerez să-i pui (pe cartofi feliați) la cuptor. Cu pâine prăjită (caldă) ai încercat?
viva iaurt cu usturoi!
Cu pîinea prăjită e problemă, că ar trebui să-mi iau prăjitor. Care nu-i scump, dar dacă mă mut?! E adevărat că nu m-am mutat de cînd am venit aici, dar nu se știe niciodată, deci trebuie să țin troacele la minimum. 😀 Cărțile nu se pun, alea s-or muta singure.
________________________________
a, plita ta e cu inducție? nu o poți prăji pe plită?
Complicat, Monica, trebuie să pornesc plita și s-aștept să se-ncălzească. 😀 Dar, da, e o soluție. Și-n plus, am și tigaie de făcut grătare, deci aș putea-o folosi pe ea. Dar e tot pe bază de încălzit plita.
n-are rost. bine zici. dar niște, cum le cheamă, feliuțe de pâine prăjită în pungi nu aveți acolo?
Niște fette biscottate? Nu știu s-ar putea, dar acum am din nouă obsesia că mi se fărîmă dinții, așa că poate ar trebui să trec pe cartofi fierți. 😀
Mersi, o să încerc, deși cu pătrunjelul e o problemă că deocamdată nu găsesc decît din ăla fără gust. 🙂 Poate merge și cu mărar, e tot verde, nu? Și nu e coriandru, ceea ce e minunat.
________________________________
buey deci multă sănătate! n-am soluţii.
Mersi, Vio. Spor la învățat! 🙂
________________________________
mersi! 🙂
şi vezi videoclipurle dube twitter! (în caz că ai uitat:P, erau de ieri parcă). (adică să te uiţi mai în urmă).
M-am uitat aseară (azi noapte?! să nu mai pomenim). Acum stau între două uși care se trîntesc tot la 10 secunde, ceea ce-mi amintește de pisica aia care se juca cu piedica aia cu arc.
daca-ti spun cum poti combina mamaliga cu usturoi si iaurt, ma injuri :))
se face mamaliga, se lasa la racit, apoi se taie felii subtiri sau suvite si se prajeste un pic de tot in tigaie, cu putin unt. 😀
dar poti sa-ti iei unt d-ala fara gust si fara grasime, si atunci se cheama ca e mai light totusi, combinatia.
Mersi, Blo, nu m-am gîndit niciodată că pot frige mămăliga. 🙂 Cred că pentru asta va trebui s-o fierb vreo juma’ de oră, cum zicea Monica mai demult.
Nu cred în untul fără grăsime. 😀
Vaaaai, m-ati omorat cu mamaliga, salivez intens. Imi e atat de pofta ca as face acum, daca n-ar fi 22.40h si daca malaiul pe care-l am n-ar fi(probabil) expirat. 🙂
Eu usturoi mananc non stop, mai ales ca mananca si P de cand ma cunoaste. Si da, cu iaurt dar si cand am ceva care se mananca cu paine. Cum eu mananc painea doar prajita ca o tin la congelator si n-as putea altfel, frec felia cu un catel de usturoi si e bestiala in combinatie cu aproape orice. Uneori toc usturoiul in supa de rosii, e delicioasa. 🙂
Multa sanatate!
Mersi, Cora. O să-ncerc în supă de roșii. 🙂
De frecat mai frec și eu pînea prăjită (cînd mă duc în Ro unde are mami prăjitor), dar e prea puțin pentru valoarea mea. Mie-mi trebuie mult, mult usturoi. 😀
Am realizat ca n-am raspuns la intrebare, deci la ce bun atata vorbarie? Cipsurile, cipsurile… se pot inlocui cu cartofi fierti in coaja peste care pui iaurt cu usturoi. Sau cu o salata de paste „fusilli” cu castraveciori murati tocati, rosii cirese(sau cum se numesc alea mici), somon afumat, ceapa verde si busuioc. Eu ii pun un galbenus fiert amestecat cu putin iaurt si lamaie.
Un deliciu!
Complicate paste, Cora, complicate. Dar cartofi în coajă cred că pot fierbe. 🙂 Mersi de idee.