Și, m-am gîndit eu, mă duc la Dresda și fac ce-am eu chef toată ziua și nimic altceva. Și-ncep cu parcul mare că nu l-am văzut pînă acu’ și cu siguranță e mai interesant în septembrie decît în decembrie. Așa că m-am dus în parcul mare și am dat o tură prin el (nu-i așa de mare cum v-ați putea gîndi, plus că și-n satul meu sînt parcuri, deci nu mă-mpresionez ușor) și am stat pe varii bănci ș-am citit. Cînd m-a răzbit foamea m-am dus la tîrgul de toamnă și am mîncat cîrnat și înghe (succesiv, nu concomitent) în timp ce dădeam o tură printre standuri, iar cînd am ajuns la standul din imagine m-a bătut gîndul să rămîn acolo toată ziua și să văd cine, totuși, cumpără așa ceva. Că mă gîndesc că există cerere și deținătorii standului nu erau hors concurs. Pînă la urmă n-am rămas – mi s-a părut oarecum în afara sferei mele de competență, n-am studiat destulă sociologie la școală.
Așa că am trecut apa și m-am dus în orașul nou unde m-am pus pe o bancă și am citit. Rezultă pînă la urmă că sînt o poarcă capitalistă – cine a mai văzut să mă turistez (bun, a treia oară pe acolo, dar orișicîtuși) și să nu intru în nici un muzeu?! Căci, vai, nu puteam să citesc pe o bancă dintr-un parc din satul meu, a trebuit să dau 25 de euri ca să lecturez Persepolis în Dresda.
Și am impresia că dacă nu deschid gura mă crede lumea nemțoaică. Mă-ntreb dacă asta-i de bine sau de rău.
Și iată c-am pus și poză din Dresda!
legumesifructe 
oa tu ce lecturista eeeesti!
cum ie Persepolis?
PS cuom, NU esti nemtsuaica?!!!!!???!
Persepolis fu faină – am terminat-o sîmbătă, ce crezi, că m-am dus degeaba la Dresda? 😀
PS: De mirare, nu?
În acest caz dresdenii (?) ar putea să adauge trei cuvinte după îndemnul de a le fi vizitat orașul: Vizitați Dresda: pe băncile noastre se citește foarte bine. Și ar trebui să lase prin parcuri tot felul de cărți.
Numa’ să nu fie în germană cărțile, că atunci degeaba. 😀
lasa, Legu, ca dupa ce le afli tainele cu genul, n-o sa mai aiba taine limba asta pentru tine!
Cred că genul are prea multe taine ca să le aflu eu vreodată, și oricum, chiar dacă m-aș lămuri cu genul, tot rămîne vocabularul. 😀
se gasesc la librarie, is liniate pe mijloc, iti iei unu-doo, sa nu mai zici ca n-ai. or vrei sa-tsi trimet tot eo? 😆
😀 Serios, mai există? No bine, o să-mi iau unul pentru germană și unul pentru cehă. 😛
sigur ca exista, sint chiar scumputse, cu ce crezi ca ma distrez eo la ebraica? exista si cu 3 coloane, da´ am aflat prea tirziu (ar fi mers una cu pronuntia) :))
vezi ca ti-a iesit un emoticon cu limba scuasa, OMG! 😛
Vezi, dacă n-am mai fost demult la școală…
Pronunția o pui în paranteză, ce-s fițele astea?!
pi uneor n-ai loc. scuzi, o sa ma duc in Banbu cu fitsili meli!
Atâtea frumusăţi, rar mi-o fost dat să văd! Numa’ pi la Paraschiva ieşeană, care acuşi stă să-nceapă, ce mai vezi tablouaşe cu „şasă/doi/unu cai frumoşi”, căţăluşi drăgălaşi, motănei pufoşi şi peisaje mirifice. Apruapi-s invidioasă, da’tot le văd lacunele drezdejilor ăstora, cum ar fi crucifixuri/candele cu leduri colorate. Să nu fi ajuns tehnologia asta avansată şi la ei? :p
Aaaa, uitam sa-ti zic sa-ti fie de bine voaiaju’ şi, bunînţeles, lectura la aer curat!
În fața unei oferte ca aceasta din imagine de multe ori mă joc: ce aș lua acasă, dacă aș fi amenințată cu pistolul? (De ce-mi place mie vitrina anticariatului din Roma de unde a dispărut păpușa, dacă nu din asemenea motive?) Aleg un arici (e arici?) dezorientat. Voi?
Da, vezi, nu m-am gîndit la vitrinele tale. 🙂 Eu cred c-aș alege o oiță.
Păi nu era tîrg religios. Eu m-am șocat cînd am văzut într-un film (scafandrul și fluturele, sau ceva) ce hidoșenii erau la Lourdes. Care eu credeam că francezii-s niște finuți, dar nu, exact ca noi.
dacă vă plicti, iaca ce mai face lumea (io am dormit ieri devreme şi am ratat mersu’ lumii şi uel bine am făcut…)
Ce drăguț! Îți crește încrederea în umanitate.
Noroc cu tine că mai știu ce se-ntîmplă în lume – tot de la tine am aflat și de tenismena aceea care nu era suficient de frumoasă ca să fie mis.
Ar trebui să mă uit la niște Mașa și ursul mai bine. 🙂
indiid!
Mme Pastirnac: mie imi place programul tau de la Dresda, nu vad de ce e obligator sa te duci la muzeu, de la o virsta incolo, in afara presiunii sociale. Si exact presiunea sociala e ceva care incepe sa nu te mai chiar asha presioneze de la un punct incolosha. Mi se pare incintator sa fii intr-un orash frumos si sa citesti pe banca, in parc. Sigur, dupa ce ai aruncat o privire-doo-trei la natura.
dna vio, Frau R., iaca ca am mai aflatara ceva. Mi-a placut mult. Voabularele cu 3 coloane, foarte tare, frate! De ce nu le-am avut io pe vremuri, cind invatzam limbi straine? Care si acu vreau sa mai invatz, da mi-e lene si o dau pe faptu ca nu stiu care limba e mai atractzioasa. Io as vrea si spaniola si italiana, nevoie nu am de nici una, din interes lingvistic ar trebui sa pun 3-4 ani din viatza sa invatz o limba non-Indo-Europeana (estona, finlandez, maghiara), da nu am motivatzie suficienta. Da un vocabular cu 3 coloane… ce frumos…
Vera, la mine presiunea socială socială se îndreaptă mai degrabă spre vizitarea mai rară a muzeelor. Dar ce să fac dacă eu tot mai sper să pricep care-i faza cu arta plastică?! Da, da, învață maghiara. Doar sînt vecinii noștri, deci ar fi politicos să-i alegi pe ei. 😀
________________________________
Pentru lingviste, manierism profesional: estona are 14 cazuri.
poloneza decît 7 parcă, avantaj poloneza.
cum? nu era pe listă? orcum cică-i cea mai grea limbă cu putință și polonezii o vorbesc corect de pe la 16 ani încolo… (m-am văzut azi cu O., care mi-a furnizat informațiile astea de nișă 🙂 )
vio – ma bucur de increderea ta in capacitatzile mele de decodare, da habar nu am cine e O (CINE e O?). Care sa mai si stie informatzii de nisa despre polonezi… Nu, avantajul nu e de partea polonezilor, caci ideea era sa invatz ceva greu si inutil – deci tot estonii cistiga din comparatzie.
Polona e o limba slava, 7 cazuri nu e chiar cine stie ce, rusa am invatzat ceva si are 6 cazuri, cu 1 in plus fatza de noi si ala se cheama ‘instrumental’ si e megaushor, deci nu, domne, mie da-mi a CHALLENGE!
Legu – ai dreptate si ar fi si limba pe care as mai avea un motiv, cit de cit, sa o si folosesc. Mda.
Acu, daca e sa fac ceva cu cap, as invatza slovena, ca am familie acolo si doo nepoate – o relatzie f importanta in care as putea investi, dar fetele vorbesc romaneste si ingreuneaza procesul…
Octavian 🙂
vio – Pai, m-am gindit, dar ce are Octavian cu poloneza si Polonia? Statetzi, il confund cu Ovidiule. Cine e Octavian? De unde as sti eu despre dinsul?
vio – baietul acela, cred ca si el din Iasi, care nu imi placea mie si care te placea pe dta? E in Polonia acuma?
Legumafructa – complet off topic: nu pot sa cred ca Bucurestiul vine inaintea Pragai. Aici, unde itzi fura si chilotzii de pe tine, ziua in amiaza mare.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2430530/Helsinki-worlds-honest-city-Lisbon-lost-wallet-test.html
Păi în centrul turistic al Pragăi nu prea vezi cehi obișnuiți, numai turiști și hoți. 😀 Poate asta-i explicația.
1. E frig, ploo de 3 zile, sint iritata ca a trebuit sa dau drumul la caldura. Ne asteapta zile grele.
2. http://www.bbc.co.uk/news/entertainment-arts-24323108 . Ne asteapta zile grele.
1. La Barcelona e cald inca (fara diacritice). 😀 2. Doua carti erau suficiente. 😦
________________________________
1. Bravo, te turistezi. Enjoyed a lot, sper.
2. Cum nu dai o adresa de contact, ca altzi bloggeri, pun si io aici, in loc satz bat depesha pe mail. Iaca, nu am controlat, da cica aici
http://www.youtube.com/watch?v=1V3ZY_TXKwU&list=ELGzqbbpgHtTo sint episoade noi din Masa i medved.
Vera, e bună adresa ta? Că dacă da, îți trimit un mail să ai și tu adresa mea. N-o dau la liber că nu mi-am făcut adresă specială pentru blog (dar probabil că ar fi trebuit).
Bineinteles ca e buna.
1. Nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa pun o adresa falsa. Acolo unde las comentarii si imi cere sa pun adresa de mail este in casa cuiva in care am incredere. Daca nu as avea, nu as lasa comentarii, ca sa nu trebuie sa pun adresa de mail.
2. dar, nici daca mi-ar fi trecut prin cap, nu cred ca as fi stiut cum, ca ma gindesc ca ‘sistemul’ imi refuza o adresa care nu exista. Nu ca as fi incercat, ca eu nu ma aventurez in experimente cu cyberspeisu…
Nici eu nu pun adresă falsă cînd comentez. 🙂 Că nu comentez decît pe bloguri care-mi plac și, deci, foarte bine dacă-mi știu adresa.
Legu avea dreptate să te întrebe, Vera. E plin web-ul de ticăloși ca mine, care am învățat de la Viena să o trec aiurea (a mea nu e asta, Legu, pardon) pentru că dacă o pun pe aia adevărată duce la contul Gravatar în care declarasem pagină de web personală un blog mai vechi, cu pantofi oribili. Nu vreau să mă știe lumea după aversiunile față de platforme și nici nu știu cum să fac să schimb. Dar cine vrea să-mi scrie poate comenta pe blogul meu, că nu se publică instantaneu. Dacă încheie cu paragraful: „nu publica, nu vezi că nu e decât pentru ochii tăi?!”, mă prind.
Ți-am scris într- zi, nu mai știu de ce, și așa am aflat că ai pus adresă falsă. De aia am întrebat-o pe Vera. 🙂 Eu n-am cont de gravatar, dar, serios, nu poți să-ți schimbi ușor datele? Că atunci mai bine fără.
________________________________
Nu mă lasă și mă consider pricepută. Probabil că n-am mai stat să văd cum îl desființez, dar tare mă supără că l-am legat pe ăla oficial de un site cu pantofi hidoși. Am zis să-ți spun, ca să nu mă crezi vreo absconsă când în rest stau bine mersi cu numele și prenumele pe vastul internet.
Bre, Nonico, hai ca ne stim de ani de zile, de pe vremea Obliei. Nu sint io omu care sa nu stie unde poate si unde nu sa isi lase adresa unui/unei blogger/itze. Mme Pastirnac nu ma cunoaste chiar de atita vreme ca tine: asta cu naivitatea pe Net e o gluma, eu ma feresc si de un nanomicrob care nu se vede la microscopu galactic. Daca o sa am rabdare, o satz zic in privat pina unde ajung cu prudentza, care e obsesie si de aia incerc din rasputeri sa limitez posibilele probleme, in principiu prin neparticipare…
Mi-a placut asta cu pantofii hidoshi. Si ce-tzi pasa? Nu tzi se pare ca lumea se imparte in doua: aia care te citesc si intzeleg cine esti (macar partzial) si aia care nu si, consequently, NU EXISTA. Deci: de ce itzi pasa de o prostie atit de benigna?
Pentru că aceia sunt niște pantofi urâți de tot. Rușinea mea e legată de faptul că nu opresc asocierea. Și că uit parolele, mai nou:) De fapt dacă aș pune emailul adevărat ar rezulta că aici postează niște pantofi urâți. Eu vreau să mă cheme Monica sau măcar Nonica.