Postare fantastică

În continuarea proiectului meu bibliofrugalistic citesc povestirile lui Muriel (Murielei?) Spark (crec că-n băștineză s-ar traduce prin Muriel Sparkova) și mă cam irită faptul că are atîtea povestiri fantastice că eu am alergie la ele din tinereți cînd a trebuit să citesc niște de Eliade. Păi dacă vrei să zici ceva, de ce nu poți fără fantasticisme? Sau poate n-ai ce zice așa că o iei langa, poate nu se observă.  Da, deci ideea e că prefer romanele Murielei Sparkova, nu povestirile (sau poate mă irită povestirile-n general și atunci e o trăsătură genetică, că nici mamei mele nu-i plac. Dar totuși mie-mi plac unele).

 

De asemenea, cum tot încerc să eludez rapoartele (ceea ce, normal, nu se poate, reușesc doar să le fac la miezul nopții în loc de miezul zilei cînd ar trebui), la miezul zilei mă dau pe bloguri. Și cum mă dădeam eu pe blogul Nadiei care bate cîmpii m-am gîndit că poate chestia asta cu cititul en gros nu-i chiar așa o idee bună că parcă nu mai am vreme să fiu eu în capul meu așa cum era Nadia în postările pe care le citeam la momentul respectiv și cum, îmi aminteam eu vag, fusesem parcă și eu acum multe luni.

 

Eh, a trecut vreo săptămînă de cînd am scris paragrafele de mai sus și, deși am o vagă idee despre ce voiam să povestesc, a trecut momentul, gata, pa. Nici o postare fantastică. Dar pot să raportez cu relativă ușurare că am gătat cu povestitile Murielei și per total am rămas cu o impresie bună. Chiar și unele din povestirile fantastice au fost de comitet (deci mai mult Vasile Voiculescu decît Mircea Eliade – că eu pe numa’ pe ăștia doi îi știu, mi-au picat și la bac), deci per total a fost o experiență pozitivă.

 

Deci ce-am făcut eu de nici n-am citit, nici nu am intrat în contact cu propria personalitate sau chiar minte ca să găsesc ceva oareșcum amuzant să scriu pe blog? M-am uitat la Britan and Ireland’s Next Top Model. Oh, da. Asta am făcut eu. Nu m-am uitat degeaba, am luat de acolo sfaturi de carieră. Că eu îmi iau sfaturile de carieră de pe ecran (am început cu serialele polițiste unde am obs de ce unii devin locotenenți sau detectivi șefi sau ce devin ei – dar aia nu m-a ajutat foarte mult că tre’ să kiss ass și să fii animal politic, cel puțin în serialele americane), că-n riăl laif nu observ niciodată nimic, dar oricum n-o să devin siiăo in nău taim că nu le aplic. Rămîn fidea (fidelă, da?, dacă avem extemporal – sau lucrare de control, parcă-mi amintesc o discuție deontologică) stilului meu de-a ști ce-ar trebui să fac și de a nu face. Că pentru ce, nu?! Cui îi trebuie salariu mai mare, doară.

 

Sper din tot suflețelul meu amărît că n-o să mă apuc să mă uit și la America și Australia, c-am observat, din nefericire, că există (next top model, zic, nu continentele. Continentele le-am văzut mai demult pe o hartă).

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la Postare fantastică

  1. vio zice:

    norocu´ tau ca nu stii germana :)) (ca ghici cine s-a uitat la vreo 2-3 serii…) da´ deja sint ani buni de cind nu ma mai uit.
    on di ada hend, mie chiar mi-au placut fantaxticele lu Eliade, de fapt Eliade chiar mi-a placut el asa, din multe puncte de vedere, mai putin adica deloc niste oarecare simpatii politice la tineretsa.

  2. Monica zice:

    Ocazie cu care știm când ai dat bacalaureatul*(sau mi-a zis fratele meu prostii). O să citesc mai mult Muriel Spark (bine spus Sparkova!), poate-l citesc pe tot. Așa cum îmi propusesem să citesc mai mult Doris Lessing înainte să i se dea vreun premiu, doar pentru că stătea tot acolo țanțoș în biblioteca de la British Council. Am văzut de curând un film, Adore, făcut după The Grandmothers al lui Lessing. Și apropo de Sparkova, tocmai citesc Mating, un roman ambientat în Africa unde în treacăt autorul spune că albii duși în Africa o iau razna (și-mi dau eu seama că Spark e un examplu)

    Iar am zis multe și nimic.

    • doarleguma zice:

      Bun, am Grandmothers în bibliotecă, poate o citesc peste două cărți (că am citit vreo patru la rînd în engleză și acum simt nevoia de română). 🙂

      Spark cred că era oricum o originală, că doar n-a stat chiar așa de mult în Africa. 😀

    • doarleguma zice:

      Fratele tău a dat bacalaureatul o dată cu mine?

      • Monica zice:

        Bac. mie așa mi se pare (sau s-or fi repetat ambii scriitori în diferiți ani?)

        Vai, și eu le alternez (bine, în cazul meu și de teamă că voi vorbi și scrie tot mai prost românește, la ce mozaic am în cap)

        • doarleguma zice:

          Eu n-am mozaic în cap (că-i numai română și englză în el), dar tot dau rateuri dacă petrec prea multă vreme fără expunere riguroasă (noroc că se pun și blogurile la socoteală, că altfel mi-ar fi dăunat rău top modelele). 🙂 

           

          ________________________________

          • Monica zice:

            Păi ce, top modelele vorbesc puțin, deci n-ar avea unde să greșească. Trebuie să fie în o variantă italiană, abia aștept să o găsesc, că nu prea am limbaj de zi cu zi în italiană!

            Vera, nu există o unică rețetă (într-o revistă a Academiei italiene a bucătăriei am găsit istoria, sunt vreo 37 rețete care circulă printre clanurile siciliene, și nici una nu-mi place. Mie nu prea-mi plac caperele sau măslinele preparate termic, și sărate-acre și calde?! Și de fapt ardeii gătiți nu-mi cad bine întotdeauna.) Unui prieten i-am dat rețeta asta (1 vânătă mare 0300 gr);2 ardei (unul verde, altul galben sau roșu)medii.
            2 cartofi 1 ceapă dulce medie 10/15 măsline verzi 1/2 oțet 1 lg zahăr 2 sos de roșii
            5/6 frunze de busuioc 1 lingură de capere. Vinetele, ardeiul, cartofii se taie cubulețe, se prăjesc separat (au timpi diferiți de coacere) într-un sfert de pahar de ulei, apoi se prăjește ceapa, se aruncă cubulețele care au fost scurse bine de ulei, restul ingredientelor și pe foc vreo 20 de min) și zice că a fost mai bună decât aia a lui Jamie Oliver (despre care eu nu știu nimic:)

            • vera zice:

              imi notez si o sa cuget cum se poate adapta, daca prajim totul, e prea mult ulei, prea multa prajeala, prea greu si prea distrugator la sanatate. dar, da, suna excelent, asa, cu toatele prajite, trebuie sa fie divin. Dar, in ziua de azi, am lasat-o cu divinul mai incet, in favoarea sanatatzii. Ca si tine, cred.
              Merci. Te tzin la corent.

              Hmm. Ma gindesc asa: prajite numai vinetele si ceapa. Puse pe hirtie absorbanta, sa mai scape de ulei prajit. Ardeii coptzi si curatzatzi de coaja si taiatzi bucatzele mici. Cartoful fiert in abur, si trebuie cartof pt. cartofi prajitzi sau salata, nu din aia de puree, ca se sfarima. Si fara zahar, normal. Hmmm.

              • Monica zice:

                Aia mă supără și pe mine: toate mâncărurile sărate siciliene sunt prăjite în hectolitri de ulei. Eu la orice conține suc de roșii cer puțin dulce: zahăr, miere, ceva. Ca să echilibreze acidul, ar spune unii. Pentru că sunt ardeleancă, ar zice prietena mea din București.

  3. vera zice:

    legu – chestia cu Sparkova ( am citit doar o singura carte, care era, cred, roman, tre sa ma uit pe Google cum se chema, au trecut secole de atunci, asa ca nu stiu cu povestirile fantastice si da, nici eu nu citesc cu fantastice si nu ma duc nici la filme sf) mi-a amintit formula prin care s-a prezentat, la Bucuresti, un film frantzuzesc – „Mireasa era in negru”. Actritza principala era Jana Moreauva! Tare, nu?

    Nu le am cu Voiculescu, Eliade si similari. Am incercat Noaptea de Sinziene si nu a mers, am aruncat-o cit colo de peretzi si nu am mai avut niciodata sentimentu ca hai, domne, sancerc si io ce citeste poporul in delir. Idem, Cioran.

    Monica, am citit Doris Lessing in foarte tineretze si stiu cum coloreaza asta o carte. Dar, atunci, mi s-a parut extraordinara, de un curaj si o fortza neobisnuite la o gagica scriitoare.

    I am on a high, caci, nedormind noaptea si neavind de lucru major, in loc sa lenevesc toata ziulica, am fost de o harnicie halucinanta si pentru mine: am gatit sufle de conopida si fripturica cu sos de vin si acum nu imi revin din admiratzie si stupefactzie. Ce? Nu puteam minca piine cu telemea si roshii? Sau salata de rucola cu somon fume? Sau chiar omletzica? Caile Domnului…

    • doarleguma zice:

      Mie-mi place SF-ul (bine, Fundația și dune, că atîta am citit), dar povestirile fantastice (fără științifico) mă cam calcă pe nervi. De Cioran am citit doar Pe culmile disperării care m-a disperat, dar să zicem că er tînăr și ci-a scris mai bine în franceză, deci o să-i mai dau o șansă c-am primit de la iepuraș Scrisori către cei de acasă (sau așa ceva, mi-e lene să gugălesc).

      Și eu am făcut ghivechi cu vînătă și dovlăcel în uichend că m-a inspirat Monica acum vreo două săptămîni. Dar tu ești mult mai rafinată și admirabilă! Mai ales că ai roșii adevărate și telemea la fel.

      • Monica zice:

        Apropo de roșii și telemea (prânzul meu în ultimele 3 zile, oare e sănătos să fiu așa de monotonă?) am cumpărat „feta greca” aici la supermarket după care am vrut să-mi smulg părul din cap că sigur va fi prea sărata. Nu e. De ce telemeaua e îngrozitor de sărată în Ro? De fapt nu doar telemeaua. Tot aici la magazin am cerut măsline fără sare, la începuturi, că doar nu vreau să mă umflu toată. Mi-au dat. Erau fără sare. Da. Alea sărate sunt moderat sărate. Sarea e puternic conservant, să fie de aia?

        • doarleguma zice:

          Telemeaua e ținută-n saramură, nu? Dacă iei din aia proaspătă nu-i sărată aproape deloc. Eu nu prea iau dacă nu-i proaspătă că n-o pot mînca. 😀

          Cu măslinele n-am experiență, dar probabil că și ele-s conservate-n sare.

  4. vera zice:

    Na, ca mi-ai dat food for thought: oare ‘admirabil’ are grade de comparatzie? Intzeleg daca e in gluma, da acu vorbim de regula, deci nu te critic pe dta, ma intreb ca o cetatzeana foarte constiinciosa cu limba romana. Si, logic, ar trebui sa n-ara. Da’ nu sint chiar 100 % sigurissima.
    Cine stie, va rog zicetzi-mi si mie…

    Rosiile, la Bucuresti, sint mai bune ca la supermarket, dar nu sint de nota 10. Hai, 8.50. la Predelutz, pe de alata parte, de unde mergeam la piatza la Rishnov, unde venea tzaranul roman fara fasoane (nu ca astia de piatza de Bucuresti), rosiile erau DIVINE, ca acum 20 de ani.

    Sint in mare admiratzie ca ai facut ghiveciul acela, o sa incerc si io. Daca Dna. Monica imi da retzeta.
    MONICAAAAA! te rog.

    • doarleguma zice:

      Nu știu dacă admirabil are grad de comparație, nu m-am gîndit la asta cînd am scris, sinceră să fiu. Teoretic ceva ori e admirabil ori nu (ghiveciul meu cu rețetă de la mami, plus vînătă și dovlăcel nu prea se încadrează), dar pe de altă parte poți admira unele chestii mai mult. Totuși aș zice că probabil n-are.    Roșiilor de aici nu le dau notă, să nu mă deprim. 

      ________________________________

  5. vera zice:

    Fruktelle – io am predat la studentzi un timp, deci am fost profa si am aceasta deformare profesionala: dau note la totul. Mi se pare un sistem inteligent si eficace de a spune totul in 3 cifre. Nu am sapat cu admirabilul, dar mie mi se pare ca obiectul admirabil este deja (implicit) comparat cu chestii similare, inainte de a ajunge la concluzia ca asta, XXX popescu, e admirabil. Nu stiu daca se intzelege ceva din ce am scris, dar ramine pe ecran ca tema. Pe ecranul creierului, adica inca nu il bifez ca fiind rezolvat.

  6. vera zice:

    Mi-a placut ce ai spus despre kiss ass si nevoia de a fi animal politic, pentru propashirea personala. Dar ma chinuie.
    Eu nu pot si nu vreau sa kiss ass. In my book, ori esti amoral – si atunci nu importa; ori esti imoral si atunci nu itzi pasa; ori, daca esti moral, e o chestiune de igiena personala si depinde ce standarde ai si ce rezistentza. Te intzelg perfect si, sa stii, nu e asha numai in serialele americane si sa nu-mi zici tu mie ca Praga e altfel decit tot restul lumii…
    Iar ca animal politic, e la fel: eu sint un animal politic, dar eu imi aleg ce politica fac si de ce. Mda.

    • doarleguma zice:

      Aşa e peste tot cu chisuitul asului, dar eu în tinereţi eram mai idealistă şi nu-mi dădeam seama. Serialele americane m-au ajutat să înţeleg cum au devenit unii manageri. 😀 Şi că eu n-o să devin, că nu-s nici măcar animal politic.

      ________________________________

  7. vio zice:

    băi, s-a mai întors Anne din vacanţă? 🙂

    • doarleguma zice:

      Nu ştiu – poate britanicii au cîte trei luni pe an. 😀 Sau poate s-a întors şi e deprimată (eu, cel puţin, sînt megadeprimată cînd mă-ntorc la lucru, chiar şi după un uichend lung).

      ________________________________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s