Stockholm

Acuma sper că toată lumea-și imaginează c-am fost în excursie și e verde de invidie așa cum sînt eu, de fapt, pentru că toată lumea s-a plimbat anul ăsta mai mult ca mine care nu m-am plimbat aproape deloc, dar de aia tot am reușit să-mi stric banii nu se știe pe ce (că nu i-am dat chiar pe toți pe cărți).

 

Bun, dacă tot am stabilit că nu mă plimb și-s vai de capul meu, să trecem la subiect. Subiect care nu e amuzant, îmi pare rău, ș-am încercat o zi întreagă să mă abțin, dar nu mi-a ieșit. Rezultă c-am citit ieri o postare a unui respectiv care se-ntreba de ce se-mbracă uneori unele femei prea secsi și dup-aia se mai și miră și indignează că se holbează niște unii ca obsedații. Postarea în sine nu m-a marcat în mod deosebit, că doar nu-i nici prima, nici ultima și nici nu era așa de rea, de fapt, pentru standardele masculine românești.  Ceea ce m-a marcat au fost comentariile. Unor doamne. Care nu numai că erau de acord cu autorul, dar unele mai și plusau. Gen vai, dar se-mbracă domnișoarele cu pantaloni scurți superscurți de li se vede jumătate din fund și dup-aia se miră că pun bărbații mîna (aici bietul posesor de blog s-a șocat ș-a zis că, stop!, nu-i vorba de pus mîna, doamne feri, el vorbea de hobat, să pui mîna nu-i ochei nevăr evăr).

 

Comentatoarelele alea trebuie să fie tare urîte din născare, săracele, zic eu, că altfel nu-mi explic cum n-au avut parte de hărțuire secsuală stradală în Ro. Serios, nu-i atac la persoană sau ceva, dar e chiar greu să fii femeie în Ro și să nu ai parte de “complimente” pe stradă. Și normal că dau exemplul meu, că doar pe cine altcineva mai cunosc așa de bine. Eu nu sînt o frumusețe ravisantă, cum poate v-ați fi gîndit citind pe aici, dar am avut parte, de la pubertate (de pe la vreo 12 ani îmi amintesc eu)  încolo, de suficiente “complimente“ verbale și chiar mai mult (apropo, am dezvoltat niște reflexe de și acum, la bătrînețe, dau impresia c-aș fi făcut karate de performanță – gen van dam în sport sîngeros, mai țineți minte cum lua moneda aia de nici nu i se vedea mîna mișcîndu-se? Așa și eu cînd param vreun compliment mai mult decît verbal).

 

O altă explicație ar fi că-s bătrîne de nici nu mai țin minte cum era în tinereți pentru că, am observat eu, “complimentatorii“ stradali sunt cam pedofili. Adică în cazul meu s-au rărit complimentele o dată cu înaintarea în vărstă, chiar înainte să mă obezesc (apropo, azi port pantaloni mărimea 10 iuchei).

 

Totuși, există speranță (poate nu pentru bărbații români și nici pentru femeile care rămîn în țară) – am remarcat că bărbații de aici nu se holbează ca bolnavii psihic chiar dacă, din cînd în cînd, cîte o domnișoară face spectacol (vestimentar). Sau poate bărbații români sunt mai masculini și de aia nu se pot abține – nu e lipsă de creier și educație, e testosteron pur.