Continuarea tribulațiilor mele intelectuale

[Acuma aș putea să fiu nașpa ca Henrry James în Aripile porumbiței și să sugerez că mi-am început tribulațiile intelectuale undeva pe blog, dar n-a fost lumea atentă și, deci, ar trebui să recitescă tot (eu asta am tot făcut în susmenționata carte pînă m-am enervat de tot și am refuzat să mă mai joc. Plus că m-a lăsat cu sechele – cînd am citit Idiotul și a menționat Dostoievski senzația cunoscută – bine, nu mai știu ce expresie a folosit, dar asta era ideea -, m-am întors și am citit tot dinainte ca să văd ce senzație cunoscută era, dar a spus peste cîteva pagini că era vorba de o criză de epilepsie, ceea ce mi-a liniștit creierașul paranoizat de HJ, că deja mă pregăteam să înaintez o petiție universului că de cînd a devenit FD HJ?! Că eu mai citisem de FD și nu era ciudat. Dar nu devenise, deci m-am calmat), dar nu-s. Recunosc deschis că n-am tribulații intelectuale, am zis așa, la derută.

 

Totuși poate ar trebui să-i mulțumesc lui HJ. Am impresia că din cauza lui mi se pare Proust megacitibil (nu că nu m-a enervat la unele faze, dar, era francez, ce să facă).]

 

Ah, ce împrospătător (refreshing, pentru anglofili) e să începi postarea cu o paranteză mare și niște paranteze mai mici. Poate o să ajung să scriu postări întregi doar între paranteze!

 

Aseară normal c-am stat pe goodreads în loc să citesc, dar prostia specifică mi-a dat un ajutor nesperat și, datorită (nu din cauza, pînă la urmă) faptului că am mîncat prea mult seara, n-am putut dormi în prima parte a nopții așa c-am citit cele aprox o sută de pagini regulamentare. Cît de obosită sunt acum nici nu mai contează, ceea ce contează e c-ar trebui s-o termin azi și mîine să încep alta. Alta o să fie Franny and Zooey – sper că n-o să mă enerveze ca De veghe în lanul de secară, că devin violentă.

 

Treaba e următoarea: m-am gîndit (în sfîrșit. Bine, m-am mai gîndit și-nainte, dar n-am fost serioasă) că n-ar trebui să-mi mai cumpăr cărți pînă nu reduc din numărul celor necitite. Cum ar veni, să nu-mi cumpăr o carte nouă dacă n-am citit două din biblitoteca personală. Și, cum am șapte cărți în tranzit de la bookdepository, înseamnă că trebuie să citesc măcar nouă înainte să mai cumpăr vreuna.

 

Dar am și o soluție, normal: ar trebui să citesc cele care mă atrag cel mai mult de nici nu mai pot răbda (dar care nu mai există, ah!, vai!, îmbuibeala burgheză a ucis bucuria sărăciei în mine. Adică toate cărțile alea mi se par interesante, că doar de aia le-am cumpărat, dar nici chiar atîta încît să fiu nerăbdătoare să deschid vreuna. Că dacă eram nerăbdătoare, o deschideam deja, nu?). Așa că trec la planul B – cărțile cele mai subțiri și / sau ușor de citit. Da, am ajuns de la cărți la chilogram (care credeam eu că e maximul intelectualității la mine) la cărți la număr de pagini (și cu scris mare, dacă se poate).

 

Am început, deci, să-mi fac lista cu cărțile pe care le vreau de Crăciun. Moș Crăciun, fii pe fază!

 

 PS: Oare Reading Lolita in Tehran ar trebui să conteze în alea nouă sau ar fi mai drăguț dacă n-aș trișa? Am să cuget și (că am impresia c-am mai zis chestia ast și-n alte postări, dar nu mai știn minte dacă am cugetat sau nu) la acest aspect.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Continuarea tribulațiilor mele intelectuale

  1. dar cate chinuri in lecturile tale. eu sunt drastica: dupa primele pagini arunc cartea cat colo daca ma enerveaza 😀

  2. Monica zice:

    Eu am citit două romane polițiste argentiniene, în vacanță, și m-am simțit tare, tare bine! în primul rând din motive de contemporaneitate. Böll o să citresc doar pentru că unul dintre naratorii din carte se numește ca fata mea. (care nu există, apropo.)

  3. vera zice:

    {[Mie] mi-a placut Franny si Zooey la nebunie prima data.} La recitire, mi-a placut mult, dupa vreo 20 de ani, ceea ce mi se pare maximum ce se poate spune despre o carte.

    (Ca Vienella, si) eu arunc cu dinsele de peretzi, daca dupa un numar de pagini (citeodata 5, alteori 38, depinde de cit de tare timpita sau enervanta este) simtzesc ca nu e de mine. Dar am avut surprize. Cea mai violenta a fost la Jerome K. Jerome, ‘Trei intr-o barca’. Prima data, mi s-a parut o timpenie si o cretinarie. Am reincercat dupa citziva ani si m-a prins intr-un mood bun (pentru stilul ala), asa ca am citit-o intr-o dupamasa si am ris de am facut p..i pe mine, nu exagerez.

    Intre timp, a eshit soarele. Iar eu ma tzin din rasputeri sa nu fug vis-a-vis sa cumpar inghetzata de ciocolata cu liqeur si migdale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s