Minunata zi de azi

[Încă nu m-am hotărît în privința lui î din a sau i și nici a lui s(u)înt, mai vedem. Deocamdată încerc să mă reobișnuiesc cu vechile căi, dar totuși mă simt poate un pic prea tînără ca să înțepenesc în ortografia lui 1990. Probabil mă înșel.]

 

Bineînțeles, n-am nimic remarcabil de spus în privința zilei de azi, e o zi ca multe altele, dar m-am săturat să mă plîng la modul abstract de tot felul de chestii pe care, la o adică, le pot și evita. Vreau, deci, să mă plîng la modul concret de ziua asta.

 

Care a debutat ca majoritatea zilelor (și anume, ca toate zilele lucrătoare) cu mine urîndu-mi viața că trebuie să mă trezesc cu noaptea-n cap (la 7 și zece minute, după cum a întîmplat azi). După duș am pus pe mine rochița cu 42 de euri că azi e cald ș-am zis să fiu cît mai lejeră – bineînțeles că nu-mi folosește la nimic, mă simt de parcă-s la saună și mă tot fîsîi cu șprei cu apă termală (de la Elmiplant, am zis să fiu patrioată, dar, vai!, e cu apă din Alpii francezi. Păi care-i faza?! Carpații ce-au? Poate m-am mai indignat pe chestia asta pe aici, nu mai știu) , dar degeaba.

 

Și cînd am ajuns la lucru, colegul pe care-l urăsc cu patimă (deși, Doamne-ajută, n-am lucrat niciodată cu el; îmi imaginez că trebuie să fie una dintre cele mai degeaba ființe de pe palierul ăsta, și concurența e acerbă) stătea în scaunul meu și se-ntreținea cu colegul de lîngă mine. Cînd m-a văzut, a eliberat scaunul, dar mie tot mi s-a părut că mi l-a contaminat cu prostie (probabil de aia scriu postarea asta, vorbește prostia-n mine). Și a continuat să vorbească cu colegul meu încă vreo juma’ de oră, ca să știu sigur de ce-l urăsc. Ce bine că nu-nțeleg limba! Deși asta nu e o pavăză perfectă, că are așa o voce enervantă (și cred că are și accent enervant în băștineză, deși nu pot aduce dovezi) că nu trebuie să știi ce spune – sigur spune ceva stupid și enervant!

 

Totuși nu e o zi așa de proastă cum ar fi putut să fie – nu mi-am uitat acasă salata preparată de cu seară (că ieri n-am mai avut posibilitatea să mănînc nici salata, nici prunele cumpărate sîmbătă în acest scop. Căci am mîncat supă și lubeniță și mi-a fost de ajuns. Bun, și niște lapte bio și semialterat. Sau, în orice caz, expirat). Și ținînd cont de faptul că mi-am uitat portmoneul acasă (încă o chestie bună, nu am prins control pe metrou – și nici n-am știut de portmoneu pînă n-am ajuns la lucru, deci nu m-am stresat) am avut mare nevoie de salata pleoștită și prunele semialterate (bine, puteam să cer împrumut de la colegi, dar încerc să fiu autarhică).

 

Nutresc speranțe că afară n-are cum fi mai cald ca-n birou, dar oricum va trebui să-mi cumpăr bilet (un e, vai, e-ul meu!) dacă tot știu că n-am abonamentul la mine. Căci dacă mă prinde controlul trebuie să mă duc mîine să dovedesc că am abonament și să plătesc și amendă de două euri.

 

Parcă-mi propuneam cîndva să mai răresc parantezele. Altă dată.

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Minunata zi de azi

  1. vera zice:

    Fruktelle – cum faci tu sa cumperi pepeni buni? Mai ales, pe cei rosii.
    Nu am timp acuma de comentat, asa ca vreau doar sa pun acest link, serendipitos, in continuarea discutziei (mai ales cu vio) de la postul precedent, dar e o lectura interesanta pentru toata lumea interesata de limba romana.
    Voila:
    http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/atasamentul-prietenos

    • doarleguma zice:

      Vera, eu cumpăr felii care-mi fac cu ochiul, dar de la vietnamezi (că ei au aprozare), nu de la supermarchet. E mai scump, dar ce să fac, doar n-o să mănînc depreseli din alea fără gust.   Dacă aș fi în Arad, m-aș duce în Piața Catedralei. Acolo este și lubeniță galbenă! 😀 Precis găsești și-n București o piață din asta.

      ________________________________

      • vio zice:

        =))))))))))))) București, nu Budapesta
        foarte tare-mi place treaba asta, proapil o să mă enerveze suniş, da’ acu sînt în ecstaz 😀

        • vio zice:

          mi-am dat seama de-o chestie. cînd am găsit campania aia de la rom cu capitala României şi a Ungariei, am instalat ceva pe comp şi mereu cînd citesc undeva Bucu, îmi pare cu continuarea „not Buda”.

          exemple:

          Acolo este și lubeniță galbenă! 😀 Precis găsești și-n București, nu Budapesta o piață din asta.

          The three bronze medals were awarded to Ştefan-Cosmin Gramatovici, from Tudor Vianu highschool in Bucharest, not Budapest, and to Hai Tran Bah and Andrei-Viorel Bud, both from the International Informatics Highschool in Bucharest, not Budapest.

          PS Un experiment pentru mine: Bucureşti, nu Budapesta. Bucuresti, nu Budapesta.

          pardon!!!

  2. vio zice:

    Valoarea adăugată a proiectului va fi asigurată printr-o serie de abordări, activităţi şi măsuri cu importante valenţe inovative şi structurale etc.

    păi „drept pentru care” unde pentru e în plus este mic copil pe lîngă formulările alea 🙂

  3. Monica zice:

    Legu, te compătimesc, a fost o zi proastă, dar mie nu-mi plac zilele cu 14 și 28 așa că nici nu mă mir. Sper că ai agiuns cu bine acasă.
    Despre accente: și eu îmi propun să mă prind mai repede cum e cu accentele italienești (nu le deosebesc decât pe cele nordice) ca să râd mai bine de persoanele care-mi sunt antipatice. Deocamdată mă bucur să fiu la nivelul în care înțep: „dar vai, n-are cum să coste scump, cel mult poate costa mult iar produsul să fie scump!”, niște conjugări aiurea și cam atât. Azi am mâncat nectarine și fistic. Sper să nu mă aleg cu nicio urmare neplăcută. Eu sunt cu â, dar nu din dragoste, ci pentru că așa am prins și examenul de bacalaureat și așa am și lucrat. Eu preconizez că în timp vor dispărea vocalele din scris (cel puțin în interiorul cuvintelor. o s scrm așa.)

    • doarleguma zice:

      Am ajuns acasă, dar acuși trebuie să plec iar, la sport de data asta.   Monica, tu ești foarte modernă! Observ c-ai scris cu nicio – eu nu cred că mă pot obișnui cu schimbarea asta, eram deja prea bătrănă cînd s-a introdus.   Să ne zici și nouă cînd ajungi să deosebești accentele, că și mie mi s-ar părea interesant. Și crezi c-or să dispară vocalele din toate limbile sau doar din română?

      ________________________________

  4. vera zice:

    vio draga, eu nu as spune asa ceva (propozitia pe care ai dat-o tu de exemplu), dar e CORECT. ‘drept pentru care’ e INCORECT. Hai ca studiezi limbi, intzelegi diferentza. Cu cineva care vorbeste corect, dar are un stil imposibil ca flavour, e una. Cu altcineva, care vorbeste incorect si nu stie (si, in unele cazuri, se mai da si expert in limba respectiva si se erijeaza in politzia corectitudinii in completitudibea sa – ei?), cu asa cineva e absolut otra shoza, nu?

    Legu – sint, domne, pietze, dar departe de mine. Si si acolo ma pacalesc, ca la noi, la piatza, tzaranul roman nu taie lubenitza felii, sa vezi si tu colorul, textuta, simburii, etc…

    • doarleguma zice:

      Vezi ce bine-i în provincie? Primești lubenița pe încercatelea. 🙂 Și eu iau un taxi din Piața Catedralei că e prea departe pe jos cu atâția pepeni de diverse culori.

      ________________________________

  5. vera zice:

    Scuze ca scriu asa de agramat, dar ascultam asta in timp ce compuneam commentul de mai sus si incercam sa intzeleg si ce zice omul asta. Nu ca as sti portugheza, dar asa am invatzat io la facultate, ca dintre toate limbile romanice, cel mai tare seamana romana si portugheza (cu explicatziunea ca cele doo se aflau, fiecare, la marginea Imperiului Roman si au suferit cele mai putzine influentze, raminind cel mai aproape de punctul de pornire).

    Legu – da de ce sa nu ai paranteze? Ce e rau cu parantezele?

    • vio zice:

      io zic că „valoarea adăugată” e mai barbar tradus chiar şi decît „interfaţa prietenoasă”.

      io nu văd linku’ la ce ascultai tu.

      şi recunosc spăşit că am crezut pînă pe la 20 de ani că se cheamă „a înfinge” şi nu auzisem de „a înfige”. şi am dificultăţi majore în a folosi cuvinţelu’ ăsta corect.

    • doarleguma zice:

      Mi se pare că am cam multe și nu mai înțelege nimeni. 🙂

      ________________________________

  6. vera zice:

    vio – si eu am crezut pina dupa 25 de ani ca cinticelul cu melcul este ‘melc, melc, codobelc, scoate coarne boIEresti’ si am aflat cu surpriza si shoc ca, de fapt, este ‘coarne boUresti’, ceea ce, nu-i asa? – nu e de loc acelasi lucru.

    Linku e asta: http://www.youtube.com/watch?v=GjOK-IIGw5c

  7. vera zice:

    Domne, am avut de tradus ‘valoare adaogata’ si nu mai stiu ce-am zis, dar, daca tot am ajuns aici, zi tu, fata de la Iasi – oras universitar si plin de intelectuali: cum ai traduce?

    Dar verbul to empower?
    Dar privacy? Disenfranchise?
    Etc.
    Cind nu ai in limba ta conceptul, nu prea ai nici o traducere elegantza.

  8. vio zice:

    şi mai ales cînd io n-am făcut engleză 😀

    crecă muuultă lume crede că-s boiereşti coarnele alea :)))

  9. vera zice:

    vio – te intzeleg, aseara erai stoarsa. Dar pune-tzi cuvintele astea pe lista de TO DO si incearca peste citeva zile. Nu e vorba ca nu ai facut engleza, e vorba de cita romana stii si cit skill ai sa gasesti in romana, limba ta materna, o solutzie eficienta si eleganta. Eu imi mentzin parerea: shansele sint infinitesimale, atunci cind conceptul nu exista in limba ta.

    Nu stiu cita lume crede ca sint coarne boieresti, mie imi e clar ca nu stiam cuvintul ‘bour’, dar stiam cuvintul ‘boier’.

    Frukty – eu gasesc ca, dimpotriva, parantezele sint o formula eficienta si destul de eleganta sa introduci colaterale/explicatziuni, fara sa lezezi linia principala.

    Tot tu – si care e principiul pe care fondezi nevoia de autarhie? Si eu incerc cit pot sa nu cer de la altzii, dar in cazul tau, de la un coleg de lucru, pentru 1 zi, mi se pare cam ezagerat.

    • doarleguma zice:

      Vera, ajung să divaghez așa de mult în paranteze că aproape nu mai reușesc să mă țin de ideea principală. 🙂   Of, de ce trebuie să supraanalizezi și să mă faci să recunosc că n-am principii? Ziceam și eu așa, ca să par mai interesantă. 😀 Treaba e că, de cîte ori am cerut împrumut de la colegi, am ajuns să le restitui suma după o săptămînă sau chiar mai mult (ba un concediu, ba o răceală). Și dacă aveam mîncare (cam tot timpul am cîte ceva neentuziasmant prin sertar – că ce mă încîntă mănînc instant, nu mai ajunge în sertar), de să cheltui bani în plus?

      ________________________________

  10. ati devenit mult prea telectuale pentru creierii mei topiti de caldura

  11. vera zice:

    Dragelor Vienella si Mme Pastirnac – fac Mea Culpa, avetzi dreptate. Da nu e numai vina mea, eu sint ‘poporul cartzii’, sint evreica, e boala grea, la noi TOTUL se analizeaza la singe si pina la moarte… Asa am crescut si asa traiesc de cind ma stiu. Firul de par taiat in catralioane.

    Frukty – nu te mai intreb, dar am o mare problema: mor daca nu INTZELEG, lumea ma stie cu aceasta idiosincrazie grava… Incerc sa nu te mai intreb, dar, daca ai rabdare sa te uitzi la citeva din conversatziile noastre de la tine de pe terasa, ai sa vezi ca eu pe toata lumea intreb si intotdeauna incerc sa lamuresc ce nu am intzeles. Mai simplu ar fi ca tu sa-mi zici, cind nu ai chef: draga, nu itzi raspund la intrebarea asta. Ca n-am timp/chef/rabdare/etc.

  12. vera zice:

    Bine draga, o sa ma straduiesc sa ramin psihoautarhica, la dta in cabanutza.

  13. vera zice:

    Vienella – esti la Timisoara? Am vazut ca e gruaznic. La noi – la fel. Cica azi 40-41. Si tre sa es.
    Ai grija de tine, copii, barbatzi, animale, rude si florile/plantele din curte/casa. Multa limonada si inghetzata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s