Canopeea

După episodul traumatizant în care mi s-a rupt toarta cănii de la lucru m-am gândit, bineînțeles, la oportunitatea înlocuirii cănii cu totul în loc de soluția, mai economică, a testării capacităților lipiciului ăluia care lipește orice (pfuai!). Că așa sunt eu, șopaholică.

Și după câteva săptămâni (sau mai mult, cine mai numără) am trecut pe la una din piețele de fermieri (eufemism, nu cred că legumele alea au văzut vreodată o fermă) și mi-am cumpărat… o cană! Ce surpriză, sunt o maestră a suspansului [plus că mă fascinează morbid blogurile alea pe care fiecare frază se termină cu puncte puncte. Bine, nu chiar morbid (că le citesc numai când dau de ele din greșeală, nu le pun semn de carte să le mai pot vedea vreodată – deci nu e nevoie de psihiatru încă), dar oricum]. Doamna de la care mi-am cumpărat-o mi-a și explicat cum obține artista cănistică efectul crăpat, dar nu contează că nu ne apucăm de științe exacte pe aici (plus că nici nu mai țin minte, nu știu de ce-a trebuit să-mi dea amănunte, probabil păream vreo savantă sau vreo căneasă). Oricum, ideea e că-i o cană foarte arătoasă. Am avut probleme să-mi aleg ce culori doream, eram megaconfuză, că toate erau faine. În final, nu mai știu ce-am ales, că n-am mai văut-o de joi (ieri am lucrat de acasă).

Dar după aia m-am simțit vinovată. Pentru că eu întotdeauna, întotdeauna, toată viața mea, de când am găsit un magazinuț cu chestii drăguțe (de unde mi-am luat cerceii cu tablouri cu maci), m-am gândit c-o să-mi iau o cană de acolo. Dar chiar când mi-am rupt (pardon, mi s-a rupt) toarta nu erau căni la magazinuț. Totuși, acum vreo două săptămâni am găsit, așa c-am cumpărat pentru acasă în Ro. Că acasă în Ro n-am. Și de ce să n-am? Eu n-aș avea o cană și acolo (adică nu că n-ar avrea maică-mea căni în casă, dar a mai spart din ele și mai sunt disponibile doar niște chestii megaraginate albastre cu dungă aurie – acuma, na, megarafinate sau sinistre în funcție de gusturi. Dar eu nu-s de viță crăiască așa că nu-mi plac)?! Și deci acum am două căni, cât n-a visat neam de neamul meu să aibă.

Și astăzi am văzut într-o vitrină (din fericire, a unui magazin închis și din alt oraș, departe de al meu) cănile din poză. Vai de sufletul meu! Păi acuma după cărți și rochițe cu floricele și sandale și balerini o să mă apuc să cumpăr și căni?! Falită o să ajung, un ban n-o să pun de-o parte pentru pensie. Of. 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Discleimăr: cănile de la târgurile de Crăciun nu se pun.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Canopeea

  1. cora_ zice:

    Hahahah, probabil ai observat ca eu pun puncte puncte si iar puncte la mine pe blog, dar daca n-ai observat iti zic ca sa stii sa nu vii daca iti face rau. Nu ma gandeam ca asta poate deranja pe cineva, da’ mi-e lene sa scriu frazele pana la capat si ma gandesc ca decat sa scriu cuvinte seci, mai bine las pe fiecare sa adauge ce vrea acolo.
    Si-n plus mie chiar nu prea imi pasa daca e corect sau nu.
    In fine, sa stapanesti cana sanatoasa si vesela!!!(oups) :))

    • doarleguma zice:

      Cora, îți citesc blogul dinainte de a-l avea pe al meu (doar ești în blogroll-ul lui Suzi :D). Puncte-punctele tale nu-s deranjante pentru că se potrivesc în context. Există, însă, bloguri care pun puncte puncte gratuit; probabil posesorii lor n-au aflat că, dacă fraza lor e completă, e ok să pună punct. 🙂

      ________________________________

      • cora_ zice:

        Ei, esti tu prea exigenta, sunt oameni care scriu mai bine decat altii, unii care sunt mai buni decat altii la geografie sau la matematici, de exemplu. Sigur ca cei care au un blog ar trebui sa scrie corect, in principiu(intr-o lume ideala toti am scrie perfect), insa eu nu m-as supara pe cei care scriu pe blog si o fac mai putin corect(corect are grade de comparatie?), i-as incuraja sa scrie si sa citeasca, poate vor reusi intr-o zi sa fie mai buni. Sau poate ca nu.

        Pe de alta parte gandeste-te ce concurenta ar fi, daca toata lumea ar fi perfecta. :))
        In fine, m-am lungit. O duminica minunata sa avem, cu soare si zambete! :))

        P.S. Da, da, si mie imi plac canile, eu iau cate una din fiecare muzeu sau oras nou. 🙂

        • vio zice:

          Cora_,
          într-o lume ideală pe Legu’ n-ar mai deranja-o grejalele. 🙂 Or pe mine! 😀

          Şi io cumpăr căni în disperare! 🙂 (adică eu cumpăr în disperare!) Azi am fost la talcioc şi am luat două chestiuţe mmm habar nu am cum se cheamă de ţinut piper şi scorţişoară 🙂 (ce cuvînt drăguţ!), din ceramică şi cu capac de lemn. Ura! 😀

          • cora00 zice:

            Vio, io m-as supara sa vad greseli in acte oficiale, la revista, sa-i aud pe aia debitand tampenii la TV(presupunand ca m-as uita), dar zau daca nu mi se pare pierdere inutila de energie sa ma supar ca cineva a pus o virgula aiurea pe un blog(eu am vreo 3 in plus in postarea de dinainte hehehehe). Plus ca supararea cauzeaza la sanatate si eu mi-am propus sa ma menajez la nervi. 🙂
            Zic si eu… voi puteti sa va suparati cand vreti, dealtfel.

        • doarleguma zice:

          Da, și eu mă gândesc că, de fapt, oamenii ăia evoluează având blog și intrând în contact cu gramatică de calitate mai bună (și poate și cu minți mai organizate) pe alte părți de pe net. Totuși, asta cu puncte punctele e o epidemie – care, din fericire, nu mă prea afectează, că nu citesc eu intenționat bloguri din alea.

          ________________________________

      • Monica zice:

        Noroc că ai comentat la un post din cretacic, îmi rezultă că prin 2007 puneam o groază de puncte din astea prin postări! Nu pot să dau nicio explicație, crede-mă! Așa cum nu țin minte nici când m-am lăsat de ele. Acum mă pun să recitesc, să șterg, ce urât!

        • doarleguma zice:

          Nici n-am observat. 😀 În blogroll-ul lui Suzi (și-ntr-al lui Hapsi) apare ca ultima postare. Dar acum se explică de ce n-o văd cînd intru direct pe blogul tău. 🙂

          ________________________________

          • Monica zice:

            Pentru ca am intrat eu sa fac modificari, sa sterg, si pe unele din neindemanare le public, in loc sa le actualizez. Ceea ce ma sperie, in afara de …., e ca foloseam emoticoane si presaram discursul cu expresii in engleza, propozitii incoerente sau extrem de lungi. sigur eram eu?! Serios vorbind, in perioada aceea eram bolnava si unul dintre medicamentele pe care le luam dadea irascibilitate. Asa se manifesta?! No, sa ne ingrijim.

            • doarleguma zice:

              Medicamente care dădeau adolescență? 🙂 Hm, și eu îmi observ o tendință din ce în ce mai accentuată de-a folosi expresii în engleză. Următoarea carte ar trebui să fie în română.

              ________________________________

              • Monica zice:

                tu, ale mele erau de genul : „vai ce mă enervează X. Come on!” Infantilisme!
                dar cred că așa erau majoritatea blogurilor pe care le citeam atunci și eu n-aveam în cap atunci să fiu originală 😀

                • doarleguma zice:

                  Haha, parc-ai cita din blogul meu. Dar dacă n-aș scrie despre ce mă-nerveză n-aș mai scrie. Come on! 😀   Cred că vine ploaia.

                  ________________________________

  2. miki zice:

    Duamni, da’ cat is de mistoace! Pacat ca era inchis magazănu =((

  3. vio zice:

    şi deci în ce oraş erau cănile din jpeg? :>

  4. Monica zice:

    si eu as dori asa cani. Cinen- ar dori?

    • vera zice:

      Frukty – vad ca sint singura retardata, dar eu intreb: ce e aia canopee? In Dexonline num da nimic folositor.
      Daca e ‘canopy’, nu intzeleg sinapsa, ca ce e aici acoperis, baldachin, etc. similar?
      Este asha, o ‘gama’ de cani de fel si fel? sa mor dentzeleg.

      Din canile din poza, io as lua nr. 2 si ultima, ca fiind cele mai vesele floralo-coloristic si cu forma cea mai frumoasa si si comoda la folosit si spalat (nu ca n-as fi sigura ca astea nu sint si criteriile TALE!). Bine ca tzi-ai luat cana, s-o folosesti cu drag, numai pentru lichide incintatoare (cafele minunate, ceaiuri aromate si extazice, sucuri de colegele dumitale de regn, proaspete si nechimizate si apa rece de iSvor! Adus de tine, cu cobilitza (pt. Monica), de la poalele muntelui, din padurea fosnitoare de foioase. gata, mi-a trecut.

      • doarleguma zice:

        Vera, și mie mi-au luminat ochii prima oară la ultima (că pe aia am văzut-o prima), dar dup-aia m-am uitat și la restul și mi-am zis păi ce, eu nu merit și cu maci? Și tot la a doua mi-au luminat ochișorii, deși recunosc că nu m-am gândit la aspectul practic al spălării. Și ar fi trebuit, că cine să mi le spele dacă nu eu?!

  5. vio zice:

    Legu, nu, voiam să ştiu pe unde te (mai) turistezi. Încă mai vreau să ştiu, aşa că întreb din nou. Unde fuşi?

    Vera, crecă Legu nu bea cafea. Că e amară!

  6. vio zice:

    Vera,
    şi io m-am gîndit întîi să caut să văz ce e aia titlul, apoi m-am gîndit că e odiseea/epopeea cănii. şi m-am liniştit!

    • Monica zice:

      Si eu asa zic: epopeea canii! Legu, daca n- avem dreptate sa nu anunti!

      • doarleguma zice:

        Așa e, este epopeea cănilor, că văd că începe să crească obsesia și-n mine. 🙂

        ________________________________

      • vera zice:

        vio si Monica – acu, ca zicetzi voi, da, vad constructul ‘cana’+eea, sint sertena ca avetzi dreptate. Da io m-am gindit ca cel mai aproape e ‘canopy’ si m-am invirtit in jurul acestei chestii.

        vio – Da, cred ca leguma nu bea cafea, parc’a spus cindva. Da nu conteaza, orice bea, sa-i priiasca. Nu mai intru in discutzia despre canile propriuzise, caci e o obsesie pe care o intretzin de prea multa vreme (si imi este si intretzinuta, C si F si S imi daruiesc, din cind in cind, inca o cana de portzelan englezesc sau faiantza frantzuzeasca, e normal ca canile sa dea omul afara din casa, ca ele sint asha de multe ca el nu mai are loc?)

        • doarleguma zice:

          Vera, poate ar fi trebuit să intitulez postul Căniada. Dacă nu mai ai loc trebuie să te muți într-o casă mai mare. 😀

          ________________________________

  7. vera zice:

    Fruktelle – am scris un comentariu, dar vaz ca s-a pierdut in cyberspace. Mi-e lene sa rescriu. Asa ca, doar atit: negreshit. O sa fac cum spui. Miine.

  8. vera zice:

    M-ai prins. La impachetat nu m-am gindit. Mda. Nu ma mut miine, clar.
    Tzi-a placut Karlovy Vary? Io am fost in anii ’90, nu stiu cum s-a schimbat, dar mie, partea veche mi-a placut mult.

    • doarleguma zice:

      Acum am fost a treia oară, deci n-a fost un șoc pentru mine. Mamei mele (a fost prima ei vizită) i-a plăcut. 🙂 Nu știu cum arăta în anii ’90. Erau bine întreținute clădirile?

      ________________________________

  9. vera zice:

    Cred ca da, daca mi-a placut… Am stat foarte putzin si am fost aproape tot timpul in conferintza… Dar, e drept, si pretentziile mele erau atunci foarte modeste, inca nu calatorisem decit f. putzin si nu prea aveam elemente de comparatzie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s