E, totuși, foarte greu să fii fașonistă

Mi-am cumpărat, în sfârșit, rochia la care mă gandem mai demult. Cu puțin noroc, că normal c-a intrat la reducere (numai 20%, dar orișicât) cât m-am gândit și a dispărut mărimea mea din molul de care aparțin. Dar m-am dus în centru ș-am luat ultima rochie de mărime potrivită (și, vai!, prea mare).

 

De ce mă gândeam eu?! Pentru că e o rochie superbă, dar superbă! Albă cu floricele roz sau roșii, nu știu că nu m-am uitat cu atenție. Și dacă e o rochie superbă și-a cumpărat-o tot mapamondul, nu? Și nu vreau să ies în rochia mea superbă (pe bune, nu mă repet, chiar e o rochie – sau de-a dreptul rochiță că-i până la genunchi – superbă) și să văd că jumătate din oraș e îmbrăcată la fel. Adică mi-o sta mie mai bine (că-mi stă foarte bine, e adevărat, dar nici femeile de pe aici nu-s hâde), dar totuși!

 

Așa că m-am gândit să mă duc la Viena (care mă tot gândesc de la începutul anului și chiar de mai demult, că doar Viena-i aproape și mă pot gândi liniștită) într-un weekend cald și să-mi port rochia superbă pe acolo (sper, și nu verific ca să nu descopăr că nu-i așa, că riteilărul cu pricina n-are magazine acolo și deci eu voi fi singura cu rochie superbă). Aici intervine altă problemă: tocmai mi-am făcut cont pe bookdepository și, deci, mi-e frică că (vai, cacofonie!) nu voi avea bani de mers nici până-n satul vecin, dar până-n altă țară!

 

Totuși bookdepository mi-ar rezolva problemele fașonistice întrucât n-aș mai avea bani de rochii superbe și poate aș înfrânge bariera psihologică ș-aș începe să mă-mbrac de la secăndhend care mai greu ar avea tot orașul exact ca mine.

 

Ideea principală (la derută) e: bine, eu îmi cumpăr cărți, dar le citesc?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la E, totuși, foarte greu să fii fașonistă

  1. mda, deci: mai saptamana trecuta am vazut o tanti in statia de autobuz imbracata cu geaca de blugi ca a mea. aia cu mansete inflorate cu care ma laudam mai nush cand. pai nu zici ca era fug inapoi acasa sa scot jacheta la vanzare? vai! m-am consolat numa cu gandu ca mie imi sta mai bine si o acccesorizez mai nteresant. dar totuuuuuuuuusiiiiiiii!

    • Monica zice:

      Acum îmi dau seama că eu n-am problema asta. Și ce dacă are tot orașul la fel? Are accesoriile tale? Are și pantofiorii tăi? Are persoana ta? Nu!

      Nuuuu, cont pe bookdepository e periculos! Dar poți călători pe aripile lecturii oriunde vei fi tu. Doar ai fost și la Palestrina, zilele trecute.

      • doarleguma zice:

        Și-ncă-n Palestrina de acum 100 de ani. 😀

        ________________________________

      • doarleguma zice:

        Eu nu prea obișnuiesc să accesorizez. De asemenea, nu prea am încălțări care să se potrivească la ea, nu mă isteriza, te rog! 😀

        ________________________________

        • Monica zice:

          Am impresia că nu știi tu că se asortează una dintre perechile tale de pantofi cu această rochie. Tocmai am citit un articol despre feluri de mâncare care se asortează cu creațiunea literară, am uitat unde, nu pot oferi fix acum link, dar parcă văd că ăia de l-au scris aiu scos sau vor scoate unul și despre asortatul rochițelor cu niște cărți serioase.

  2. vera zice:

    Monica, mi-ai luat vorba din gura, desi ma gindeam sa ma retzin, ca a mai fost o conversatzie, in care cred ca m-am stropshit la Leguma si Mme Strudel ca le pasa de tot felul de prostii, din zona ‘ce crede lumea despre mine’. Bine ca, de data asta, ai zis tu, sa nu fiu io vejnic killjoy.

    • 😆 in cazul meu nu e ce crede lumea despre mine, e ce cred io despre lume. recte: ale naibii tzatze s-au grabitara toate sa isi ea giaca la fel ca mine, nesatulelor, ca si cand alte modele nu mai erau, huo 😀

  3. anne zice:

    Intrebarea de la sfarsitul postului e clar cea potrivita, declar de la-nceput! nici nu m-as fi putut gandi la alta intrebare dupa citirea acestui post!

    in rest ma alatur lui Hapsi: huo tuturor nesatulelor care au vrut sa ma imite!!! ca doar de-aia se numeste productie in masa?!? sa-si ia fiecare nesatula unicatele pe care mi le iau eu? la reduceri, se-ntelege, altfel sunt prea zgarcita.

  4. vio zice:

    deci io doresc să vă reamintex credoul vestimentar a lu Hapsi, anumea să asortăm în mod minunat kiloţii cu oja! tadam!! (îmi pare rău, acest aspect nu are voe să fie trecut cu vederea!!!)

  5. vera zice:

    Hapsi asorteaza budigaii cu oja? Mi-a scapat detaliul asta pikant. De la miini sau de la picioare? sau i-aceeashi? Nu stiu, nu ma dau cu oja la nimic.

    Mme Strudel, da acest deziderat e, totushi, foarte greu de mentzinut. Nu prea mi se pare germanica Austrie locul care sa geama de chilotzi de toate rozurile, roshurile, grenat-urile si ce alte colori (corail, fraise, etc.) portocalii folosesti tu la oja. Cum faci? Comanzi on-line din Brazilia?

  6. Monica zice:

    Dar ce memorie am: mi-am amintit de o mare cină cu domni la cravată și doamne în negru, era în onoarea noastră, plecam din Mexic!, unde apare să mă pupe o doamnă cu o rochie fix ca a mea. Arăta mult mai bine decât mine (Columbia first class), i-am făcut un compliment, dar vai cum s-a întunecat la față! Ar fi vrut să treacă momentul neobservat! Nu, nu las pe nimeni să vrea așa ceva. 😀

  7. vera zice:

    Vio – nu zic ca nu am vorbitara despre oje si colori, sau kilotzi si colorile lor, ASTA tzineam minte; nu tzineam minte ca ojele si kilotzile tre sa fie in coordonaj. Da omu uita, iar eu sint shampioana, tzin minte tot felul de detalii imbeciloide inutile, si alte chestii, multe din cele pe care NU VREAU de loc sa le uit, se pierd intr-un hau, de unde nu se mai intorc. Passons, ca manervez.

    Monica – this is a horrible, HORRIBLE story. Si pt. tine, si pt. Columbia first class (ce inseamna asta? film de la Holivud de la Columbia Studios?). Intrebarea este: CUM faci sa nu tzi se intimple asha o chestie? Ca, dupa ce ca tzi-ai stricat tzie seara si Weltanschauungu, tzi-ai mai si cishtigat o dushmanca pe veci, nu?

    • Monica zice:

      Îți giur că nu m-a afectat deloc că aveam aceeași rochie! Columbia de la țara Columbia, cea cu mii de participante la Miss Univers. Ei, cum să faci: să nu mai cumperi pret-a-porter (cu căciuliță pe e :D). PE mine era fluidă, până la genunchi, că nu-mi place deasupra, pe ea era strâmtă pe silicoane și foarte, foarte scurtă, cred că un număr mai mic, dar nu se vedea oribil, doar altfel.

  8. vera zice:

    Miki si Legu – voi vorbitzi serios? Miki, tu mai ales. Potzi sa ieshi doar cu o rochitzika si fara anderuer? Stiu gagice care nu purtau kilotzi vara, la Bucuresti (fata de la Blaj si Cluj, unde vara e MULT mai racoare decit la noi), da sa mor daca as putea sa o duc asha, toata vara. Hai, cu o fusta lunga, pina vizavi, sam iau tzigari – fine, in 15-20 de minute sint inapoi, chez moi. Dar sa pleci de acasa dimineatza si sa revii pe seara, sa ai o zi plina, in lume, fara budigai, mi se pare emposibel de suportat… E pe creier, e clar!

    • doarleguma zice:

      Vera, cred că nici una dintre noi nu vorbea serios. 🙂 Eu nici până vizavi cu fustă lungă nu m-aș duce fără lenjerie. Sunt foarte pudibondă. 😀

      ________________________________

    • anne zice:

      ideea de a petrece o zi normala – cu birou, mers pe strada, transport in comun, etc – fara lenjerie mi se pare printre altele si ffff neplacuta dpdv igienic – voua nu?
      Doar la gandul respectiv ma crispez … intim, ca sa zic asa.

    • miki zice:

      Nu, mai, is glumoasa! Parca nu pot iesi asa, cu dumneaei in vant. Ies la dus gunoiul fara, pana la magazinul din colt, dar nu pot pleca la birou sau la plimbare fara, oricat de cald ar fi.

  9. anne zice:

    adica in afara de sauna – acolo stau intr-adevar fara. dar oricum pe-aici te dau afara de la sauna daca porti textile

  10. vera zice:

    Legumo, lasa prostiile si pune o poza cu roquitz splendoros. Uiti, ca sa tencurajez, pun io prima linku cu rochitza ‘mea’, stitzi voi care, aia cu Didier, pe care n-o am (dar mai trag o mica nadejde).
    E a 4-a rochie, una rozulie/fraise (eu o vreau neagra), se numeste HEIDI:
    http://www.evatralala.fr/robe-tunique,fr,3,26.cfm.

  11. vera zice:

    Voiam Heidi si am primit Haiti, dar gindeste-te cum pronuntza o frantzuzoaica Heidi. It is understandable. For HER. Nu si pt. Didier, care a recunoscut ca s-a mirat ca vreau eu asa ceva, dar, disciplinat, a luat (Haiti), dar si ca nu a deschis linkul, deci, ca s-a dus sa cumpere ceva care el nu stia ce e… N’en parlons plus, ca fac atac de cord.

    Dar, daca Air France nu ii pierde bagajele lui Matei, atunci simbata voi avea 3, in loc de una, rochii noi, deoarece – ce frumos! – bunele si relele citeodata se echilibreaza, asha ca acuma sint soldurile de 14 juillet, asa ca rochiile astea de vara, de in, se vind la jumate sau o treime din pretz. Noire, Fuchsia et Taupe.

  12. vera zice:

    Fruktelle: da, rochitza ta e o adevarata rochitzika de vara. Dragutza si finutza. Din ce material? Se calca?

    Io am o mare problema cu calcatul, adica n-am, ca nu calc. Si atunci, nu cumpar chestii care se calca, ceea ce e a GRAND PAIN IN THE ASS cind nu portzi decit fibre naturale. Inul si cinepa le-am cam evitat, ca sint inca si mai imposibile necalcate, decit bumbacul (la care am gasit solutzii sa arate calcat, fara sa fie). Asha ca, acu, cu rochii de in, ma bag la mare corvoada!

    • doarleguma zice:

      E bumbac și nu pare c-ar avea nevoie de călcat (am spălat-o la mașină, dar am pus storcătorul pe mai puține rotații și rochia arată bine și neșifonată). Nici eu nu le am cu călcatul. 😦

      ________________________________

  13. vera zice:

    Frukty – si ce pui emoticonu ala tristunet (asha sint io, mai frantzuzita)?
    Ce, e vro rushine sa urashti calcatul? si sa traiesti fara s-o faci? Nici daca vreau, nu pot. Adica pot: cirpe de bucatarie, batiste si prosoape, daca nu sint de-alea foarte mari. La fel ca la tricotat: nu stiu sa incep, nu stiu sa termin, iar pe drum nu stiu nici sa scad, nici sa cresc (?), asha ca stiu numai ‘fular’.

    Altfel, pe cind ma mai strofocam sa calc lenjeria de pat, ca asha am invatzat eu acasa, sa nu dorm in cearceafuri neapretate si necalcate, stateam cite 1 ora la un biet cearceaf sau la o fatza de perna, si sa mor daca nu ieshea: 1. mai putzin calcat/a decit cind o luam de la uscat, de pe fringhie (io nu usuc la uscator, incerc sa imi reduc carbon futprintu); 2. aratind ca o fusta plisata… Deci, nu.

    • doarleguma zice:

      Emoticonul trist vine de la faptul că trebuie uneori să calc, deși nu-mi place. Nici eu n-am randament bun (nu prea se vede pe haine că le-am călcat), dar, din fericire, n-am crescut în așa familie bună, deci nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să calc lenjerie de pat sau prosoape.

      ________________________________

  14. vera zice:

    Legu – nu zic ca sa faci, dar sa ai un pat cu cearceafuri de bumbac de calitate, albe, curate, apretate si calcate si tu curata, dupa ce ai facut baie – e ABSOLUTAMENTE MEGAORGASMIC!

  15. ps: on a second thought, Vera, da! pentru asta s-au inventat hotelurile de 5 stele 😆

  16. Monica zice:

    voiam doar să vă anunț căp eu nu comentez pentru că, pardon că n-am emoticoane sugestive, mie-mi place să calc. Îmi place să vizualizez potențialii microbi aterizați pe cearșaful recent spălat dar uscat pe balcon, îmi place să văd cum țesătura se netezește iar eu amortizez prețul mașinăriei de călcat semi-profesionale care netezește repejor și inul. Desigur, nu-mi place apretul,i mă urnesc greu și nu calc cea ce nu trebuie călcat (tricotaje, prosoape, șnurul de la pijama). Cred că mi se trage de la mama care nu se dădea în vânt după călcat și nu mă lăsa să pun mâna pe fier, să nu-mi fac rău (degetelor, sufletului, cine știe).
    În rest, aș dori să-l insult deschis pe ăla care a inventat lenjeria de pat creponată, ridicând victorios din brațe că a scutit lumea de la călcat. Zbârcește pielea!

    Iar am ajuns la cultură, am obosit!

  17. vera zice:

    Monica – eu urasc lenjeria creponata si NU POT, fizic, sa dorm intr-insa. Sa nu mai vorbim de aia de finet. Desigur, cunosc povestea cu printzesa mofturoasa, care simtzea o bobitza de mazare, pusa sub 16 saltele, pe care ea o simtzea si o deranja. Io – idem, ce sa fac?
    Draga, tu esti fata din Tg. Mures, o sa ma intzelegi. Bunica – de la Sibiu, mama – de la Oradea Mare, ambele – crestere austr-hungara. Io – la fel, la mine acasa se calca TOT (nu mama calca, ci spalatoreasa profesionista, Agnes neni); cind eram mici, ni se calcau si shosetele (pentru moartea microbilor).

    Mme Strudel – s-or fi inventat. De diverse stele. Si? Pot sa locuiesc acolo pe vejnicie? Nu pot si, pe onoarea mea, nici nu as vrea, ma oboseste viatza la hotel. Dar, e drept, la unele hoteluri, asternutul este si calcat si apretat. Evident ca tu, la tine acasa, nu ai timp, energie si rabdare sa faci asa ceva. Dar era foarte misto, jur!

  18. vera zice:

    Dragi fetele, sint in delir de incintare: a venit baietul Matei, mi-a adus rochitzele, imi vin bine si imi si plac mult.
    Tot raul spre bine: modelul pe care il voiam eu era cel de anul trecut, cel de anul asta este inca si mai pe placul meu (paregzamplu, la git e taiat rotund, nu in V, ca al din 2012) si am nimeritara si soldurile de catorz juie, asa ca am 3 rochii, in loc de una. VICTORIE!!!!!!!!
    La vie est belle!

  19. vio zice:

    mă bucur pen Dvs., Vera! să le porţ sănătuasă!!

    • vera zice:

      Merci, merci, doamnelor, sint ferice, az’ seara am iesit cu una din dinsele… E clar ca restul verii, aproape n-am sa ies din astea 3 rochii. You can dress them up or down, mai pui un accesoriu si un condur si e de seara, sau de mai elegant, sau pui o espadrila si un cos de pai si e de dimineatza, ce mai, perfectziunea, francezii astia stiu sa taie o bucata de ‘metraj’ (daca mai tzinetzi minte termenul). Motiv pentru care, fiind in semiextaz fashionist, am cerut ca pe sorbet sa mi se dea sa torn din sticla de Cointreau. Decadentza pura…

      • Monica zice:

        Vive la France, les robes și le Cointreau!

        • vera zice:

          Monica, merci, simtzesc in tine un suflet verishoara… Baieztii m-au luat la misto cu Cointreau-ul, bautura dulce, de cucoane, dupa care si-au pus dublu si triplu decit mine, si au mincat in gemete de satisfactzie… Ha!
          Fetelor, daca esti desteapta si hotarita, lumea e a ta! Adica, a noastra, a femeilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s