Modul corect de a te turista

este modul meu de a mă turista, se subînțelege. E adevărat că eu am sechele grave rămase din tinerețile sărace și lipsite de multiple posibilități turistice, dar ce!, trebuie să ne risipim resursele doar pentru că le avem?

 

Astfel încât, atunci când ajung să mă turistez, vreau să fiu exhaustivă. Să văd tot, tot! că cine știe dacă mai ajung pe acolo că timpul și banii sunt resurse limitate și sunt atâtea locuri de văzut pe lumea asta (și prin lume mă refer mai cu seamă la Europa, restul nu-mi prea trezește interesul, adică m-aș duce, dacă aș avea ocazia, dar n-aș cheltui sume mari de bani pentru asta).

 

Pe chestia asta sunt largi categorii de oamni pe care nu pot să le înțeleg. De exemplu oamenii care se duc doar în natură – bine, când merg în Ro îi înțeleg, și mie-mi plac munții. Dar când merg în Austria sau Italia? De ce să arunce un ochi și-n orașele pe lângă care trec? Serios, sunt oameni care nu merg niciodată să vadă un oraș.

 

Mai sunt oamenii care merg să vadă orașe, dar vor să se relaxeze. Să se miște ca ochiul mortului, să stea mult pe bancă (să simtă fiorul locului, sau cum or zice ei – eventual fiorul turistic că uitându-se-n jur vâd doar alți turiști, nu localnici), să intre în restaurantele recomandate pe net în care mănâncă, bineînțeles, doar turiști, să nu intre în nici un muzeu căci vai ce plictiseală! sunt atâtea muzee pe lume.

 

Și nu cred că mă enervează turiștii relaxați fiindcă mi-e ciudă pe ei că poate ei au bani și timp să se întoarcă de mai multe ori într-un loc. Mă enervează din principiu.

 

Pe de altă parte mă îngrijorează tendința asta a omenirii (adică sper că nu numai eu sunt așa) de a nu mai încăpea de ceilalți. Ne turistăm singuri pentru că prietenii noștri au alt stil și nu ne potrivim că nu vrem să facem exact aceleași lucruri în exact același timp în exact același ritm; evităm cunoscuții pentru că ni se pare că ne judecă alegerile și viața și ce treabă au ei?!; ne enervează până și persoane total insignifiante în economia vieții noastre (gen instructorul de sport sau cosmeticana sau doctorul) pentru că insistă să ne ținem de programări (pentru binele nostru sau profitul lor, oatevăr).

 

Eu deocamdată manifest doar primul simptom din cele de mai sus, dar poate mă agravez, sper că nu.

 

De asemenea, țin să menționez că, atunci când situația și anturajul cer, pot și eu să mă turistez relaxat, dar îmi jur (mă rog, nu chiar jur, dar sper) în barbă să revin în locul cu pricina și să-l vizitez temeinic. 

 

Nu mai recitesc că am impresia că, dacă recitesc, nu mai public. Sper că n-am prea multe dude, că amuzantă clar n-am fost.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Modul corect de a te turista

  1. vio zice:

    îmhîh am de zis!! 😆

  2. pai si noi ne turistam doar io cu Herr, ca in rest nu are timp nimeni sa mearga in vacanta cand mergem noi. mbine, eu mai profit si de conferinte, si dupa conferinta ma turistesc (totul pe banii mei, se intelege, ca nu am io norocu sa fiu intr-o bransa din aia unde mi se platesc conferintele, cum am mai auzit la altii 😆 ). ca sa imi manifest o invidie personala, io le invidiez (ma rog…) pe tipele care posteaza poze pe facebuci imbracate fuarte cool si secsi in vacanta, in rochie lunga, par coafat la tur efel de egzemplu. dom’le, nush, io sunt mereu in tricou, pantaloni scurti si sadale din alea de trekking, pen’ca noi ne ducem acolo sa bifam tot, nu sa stau io cocotata pe tocuri cu paru in vant pozand artistic. mda. nu de alta, dar nu suntem din aia cu multi bani care sa isi permita sa se reintoarca de 7 ori la o locatie de ex. si oricum, de ce as vizita mereu acelasi loc, cand, vorba ta, sunt atatea locuri pe lume de vizitat?!

    • doarleguma zice:

      Dar ce persoane simandicoase știi tu pe feisbuci! Da, sunt foarte tari și domnițele care poartă încălțăminte incomodă și dup-aia se plâng că nu pot vizita căci deh! soarta.

      ________________________________

  3. vera zice:

    Eu prezint simptomu din paragrafu 4, adica relaxat, plimbat in orash, cu muzeele mai discret, parce que j’ai deja donne cind ie vorba de muzee (si, daca merg, evit Marile Muzee, ma duc la d’alea mici si bizare), multe pauze de cafenele, banci publice, parcuri si jardinuri (cine merge la Paris, sa nu rateze Bagetelle; cine merge la Londra, sa nu rateze Kew Gardens!), prelasat in mici restaurante cu terasa, cit mai departe – daca se poate – de turistii ailaltzi. Aia ca voi, activi, alergatori de la un muzeu, la alt muzeu, la alta cladire istorica, la baietzelu care face pipi la Bruxelles, libraria Shakespeare si compani si la 3 megaconcerte, totu in aceeasi zi.
    Eu, insa, nu ma enervez, fiecare cu ce-i e lui/ei drag. Doar itz zic: ma feresc de voi, ca dracu de tamiie.

    • doarleguma zice:

      Bine, Vera, dar eu vorbesc despre cei care n-au intrat niciodată în muzee, nu de cei care le-au văzut deja. Din ce-ai mai comentat și pe la Suzi, am impresia că ai călătorit destul deja ca să-ți permiți să fii cât de relaxată vrei. 🙂   Încep și eu să apreciez parcurile de când nu mai stau în Ro. Sau poate e din cauza vârstei – e bine să stai pe bancă. 😀

      ________________________________

      • ia, fara stereotipuri legate de varsta, ca se revolta cercetatoru din mine acuma! 😆 pe o banca sezi si sa te pupi, nu numa sa te hodini. sau sa consulti un ghid, sa faci niste fotografii sau chiar sa bei o bere!

        • doarleguma zice:

          Oh, da, prima oară când am fost în Praga am văzut doi porumbei pupându-se pe-o bancă. Trecuți de 50 de ani. Cu limba. Știu că-s incoerentă, dar n-a scârbit amintirea și nu mai funcționez la parametri normali.   Eu nu-s de-acord cu PDA.

          ________________________________

    • pai e de bine: noi ne ferim de aia ca tine, tu te feresti de aia ca noi. va sa zica, rezulteaza ca ieste loc pentru toata lumea! iupiiiiiiiiiiii!

  4. vera zice:

    Scuze: BagAtelle.

  5. vera zice:

    Leguma – 1. Da ce e aia PDA?

    2. de ce te-a scirbit?

    2 a. mie imi plac cuplurile in virsta care nu se sinchisesc de formalismele de tip Leguma, si merg de mina sau/si se saruta in public. Ma fac sa sper ca e posibil. Iar tu, Legumo, intreaba-te daca problema nu e cumva la tine, nu la ei.

    3. da, asha e, am calatorit mult si, la inceput, mergeam la toate muzeele de pe lista. cum ajungeam intr-un mare orash, cum organizam, MA INTII si-ntii, vizita la MUZEU. Dar, cum am zis, j’ai donne, mi-am facut – in mare – temele, in viatza mai e si altceva, decit sa mergi la Luvru si sa ascultzi Bach si sa citesti Anna Karenina. Drept, DUPA ce deja le-ai facut.

    4. la mine, parcurile si jardinurile nu sint pe lista pentru odihnitul pe banca, desi si pentru asta. Dar nu prioritar pentru asta. Detalii, in episodul urmator.

    • Vera, daca ai fi aci acuma tz-as da una bucata sticla sampanie! pentru „Ma fac sa sper ca e posibil”. AMIN! [jumping of joy like a mad leprechaun ]

    • doarleguma zice:

      PDA e public display of affection. Problema e un pic și la mine, poate, dar după ce-ai trecut de vârsta adolescenței chiar nu mai e cazul să te săruți megapasional în public. Măcar de aia că-ți permiți o cameră de hotel, dacă nu-ți pasă de aspectul estetic (care nu există nici la adolescenți, țin să precizez, că mai toți PDAiștii-s acneici).   Eu n-am fost încă la Paris, deci mai trebuie să fiu disperată o vreme. 😀

      ________________________________

  6. vio zice:

    io ce să zic cînd am dat într-o minunată duminică pe la ora 5 fără 5 dimineaţa (vremurle cîn prestam la erport) de un cuplu foarte iubitor pe-o bancă în parc? şi nu se pupau, băliv mi!! ei au rămas masqă, io mi-am continuat drumu’ da orşicîtuşi cu gura căscată şi uel viaţa merge înainte! n-am avut prezenţa de spirit să le zic ghet ă rum, e drept că nici nu prea aveau cum să fugă după mine! 😆

  7. vera zice:

    Frate, nici mie nu imi place PDA, dar daca oamenii se tzin de mina, sau se saruta ‘normal’, nu pasional si prelungit, ca si cum el pleaca la razboi si amindoi, dar ma ales ea, prezinta un body language prea artistico-languros, nu mi se pare de loc deranjant, ba, cum am zis mai sus, dimpotriva.

    legu – du-te la Paris, lasa prostiile cu Viena (sorry, Vienella, dar noi sintem de ginta latina, Frantza e frantza, parisul e Paris, orishicitushi).

    vio – pai, cum de nu stiu io povestea asta? sint sigura ca ai spus ceva pe blog, da-mi imediat linku, sau data (macar luna si anu), sa ma duc sa citesc experientza dumitale de peephole audience. Alelei… tzam zis ca num place francfort erpot. Acu mai am un motif.

    • doarleguma zice:

      N-am nici eu probleme dacă se țin de mână sau se pupă (în limite normale, îi urăsc cu spume pe ăia care se pupă din două în două secunde).

      Cât despre Paris, Vera, de unde diferența de bani? Că la Viena ajung cu vreo 40 de euro în cinci ore, dar la Paris?! Plus că la Viena pot sta de sâmbătă dimineața până duminică seara, dacă vrea, dar dacă mă duc la Paris trebuie măcar o săptămână să pot zice c-am văzut ceva.

      Parisul va fi un proiect de an, cum a fost și Roma. Viena e o distracție de uichend.

  8. vio zice:

    Vera,
    crec-am scris la vremea aia pe blog, s-a-ntîmplat aci la noi în sat într-un părculeţ ff palid, are doo bănci, un tobogan (!) şi doo leagăne. era pe blocu’ vechi cu siguranţă, da’ n-am idee de link. o să-ncerc să caut orişicîtuşi 🙂

  9. vera zice:

    Mme Strudel, bravo, esti fata buna ca oferi shelter unei amice de la Praga, care nu a vazut Viena (care are multe locuri frumoase, ce e drept, e drept!)

    Legu – Roma nu am vazut, e dintre prioritatzile de pe lista. Motivul principal – ca la tine: finantza. Motivul secundar: ca sint feneanta si comoda, si prefer sa ma duc la BXL sau la Paris, la prieteni, nu numai din motive banesti. Mda. E pe lista, cu Florentza, Milano si Sicilia.

    • doarleguma zice:

      N-am văzut Viena de târgul de Crăciun, dar era acolo undeva în fundal. 🙂   Florența vreau și eu în următorii doi, trei ani, dar Milano?! Pentru cumpărături sau ce? Că-ți ajunge o zi să vezi domul și mai vreo două trei fițe.

      ________________________________

      • Monica zice:

        Păi Milano nu e departe de Florența, cu trenul, mai are o pinacotecă, un castel, niște străduțe. Dar acolo e fain să stai să te uiți la oameni cum trec. Toți frumoși, slabi, eleganți, Enervant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s