Cu pisici și cărți degeaba

Mint, bineînțeles, că de unde pisici?! Eventual pe tumblrul Vioei, dar nici acolo că nu l-a apdatat demult. Treaba că e că întotdeauna, toată viața mea, mi-am dorit să scriu o postare pe care s-o cheme așa (adică prima jumătate, căci aș fi preferat să nu existe a doua).

 

Cât despre cărțile degeaba (inițial am vrut să zic literatură degeaba, dar, dacă e degeaba, nu e literatură, nu? Plus că deja am scris despre literatura pentru femei care e, și ea, degeaba), am citit doar câte o carte de domnii de mai jos, dar asta nu mă-mpiedică să-i critic, că doar n-o să mă documentez temeinic înainte să-mi formez o opinie. Ar fi absurd.

 

Primul scriitor degeaba e Haruki Murakami (da, copipeist după gugăl, că doară nu era să știu exact cum îl cheamă) de care am citit mai în tinereți „La capătul lumii și în țara aspră a minunilor”. Să nu intră în detalii despre acțiune că n-am habar ce se întâmpla în carte. Adică țin minte vag niște chestii, dar, cum cartea n-avea nici un sens, n-are rost să povestesc. Și dintr-un interviu imaginar pe care l-am citit pe deilicotcodac rezultă că și celelate cărți sunt la fel, deci da. Acuma Vera ar zice că omul scrie și e publicat pentru că există cerere. Dar aici nu mă las încuiată ca la „literatura” pentru femei (unde înțeleg că, na, ăsta e nivelul) și întreb totuși: de ce? Că dacă eu nu înțeleg, nu e nimic de înțeles, nu?, și deci nu-nțelege nimeni. Aș zice, ca-n cazul altor chestii de literatură contemporană, că poate trebuie să suferi de aceleași boli psihice ca autorul, dar aici nu cred că ajută. Omul scrie cărți despre nimic, degeaba. Deci, de ce e citit?

 

Apoi e John Fowles (gugăl iz mai frend) cu „Magicianul”. Aici măcar am înțeles acțiunea, dar nu împărtășesc bolile psihice necesare. De ce simțeau aceia nevoia să se joace? Și de ce nu putea ăla să zică hai pa și să termine cu jocul? Eh, măcar nu mai prea țin minte despre ce era vorba, deci e bine.

 

Și Salman Rushdie cu „Shalimar the Clown”. Vai, cât patetism! Și ce descrieri poetice cu dicționarul de sinonime-n față! Și pentru ce? Doar ca să-ți spui la sfârșitul cărții: „Așa, și?!”

 

Umberto Eco, în schimb, îmi place. Nici el nu scrie literatură, dar măcar din cărțile (da, aici am citit mai mult de una) lui mai afli câte ceva.

 

Și mi-am dat unghiile cu lac. Roșu vișiniu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la Cu pisici și cărți degeaba

  1. Monica zice:

    Acuma zici bine cărți degeaba. (De ce ăi fi citit tu La capătul lumii și în țara aspră a minunilor fără să fi citit Dans,dans,dans și În căutarea oii fantastice (nu știu în ce ordine, pentru că nu mai țin minte decât niște aiureli) când puteai citi Cronica Păsării-arc sau 1Q84? Sau, mult mai coerent și aia cu De ce alerg când alerg). Uite, mie îmi place Haruki Murakami pentru proza scurtă și nu, nu cred că trebuie să ia Nobelul pentru literatură pentru că nu mă pricep să evaluez. Îmi place mie pentru că Yasunari Kawabata nu prea are jeanși, rock, castraveți feliați și alte clișee HM și aș vrea să merg în Japonia dar uite că din cauză de Fukushima mai aștept 30 de ani. De parcă era nevoie să mă justific cu argumente coerente:)
    Despre Magicianul, n-am putut să trec de pagina trei și basta.
    Aș dori să pot citi Joseph Anton și nu reușesc să trec de pagina doi. CU siguranță trebuie citit (voi care ați terminat filo, ați terminat filo? aveți senzația că e o problemă cu voi și nu cu volumul atunci când nu puteți trece de pagina 30 a unei cărți?)
    Tocmai am început Cimitirul din Praga. Sunt la pagina 9. Prea multe cifre am menționat!

    • doarleguma zice:

      Păi am citit-o demult, nu cred că exista încă 1Q84. Oricum, eu nu-i prea pricep pe japonezii ăștia, sunt cam cam într-o ureche (ei, nu eu :D). De Yasunari Kawabata am citit doar Dansatoarea din Izu și măcar am priceput despre ce era vorba. Și ce trist, să mănânci fasole dulce pe post de desert (asta m-a marcat pe mine)! Japonezii ăștia au dus o viață tare grea.   Eu n-am terminat filo, deci n-ar trebui să mă pronunț, dar totuși mă. Plus că pun pariu că există o grămadă de terminatori de filo care habar n-au (cum n-am nici eu de economie).

      ________________________________

    • doarleguma zice:

      Când nu pot termina o carte mă gândesc că problema e la mine că nu-s destul de cultă sau rafinată, ceva. Abaddon exterminatorul e o carte care m-a marcat în sensul ăsta. Tu, Monica, ai citit-o? Că tu ești mai sud americană, așa.

      • Monica zice:

        Sábato dă dureri de cap și, cum Quarelin se găsește doar în România și doar pe rețetă, deocamdată mă menajez. Constat însă că multe cărți aruncate în scârbă îmi devin apoi dragi, nu știu din ce cauză. Trebuie să vină MOMENTUL ACELA. Dar mi-e cam mare stiva de cărți pentru momentul acela. Probabil voi citi cărți despre părințeală (de ce nu au fost în stare să găsească o traducere decentă pentru parenting și-mi zgârie retina de la autori de bloguri la autori de articole din publicații cu renume?!)și buniceală, sau despre cum să îmbătrânești frumos.

  2. vera zice:

    Draga Legufructina – cum deja ai zis, evident ca un autor, care e publicat si republicat, are piatza de desfacere si asta e motivul pentru care este publicat. Ca editorii fac bani cu dinsul/productziile sale.

    Eu, cum am mai spus, traiesc sub motto-ul Carpe Diem. Mai am si puncte slabe, ici-colo, cu facutul datoriei fatza de familie si prieteni, sustzinut cauze mai mult sau mai putzin riscante si nevoia de a cishtiga creitzarul, ca sa pot trai (vedetzi si voi ce gusturi nenorocit de scumpe am in toate cele: cani de cafea, imbracaminte, mincare, parfum si lista e fara final…), dar, ca principiu, nu fac chestii care nu imi fac placere, mai ales in zona muzica, filme, cartzi. Deci, nu citesc NIMIC care nu imi place, arunc orice carte, dupa 2-10-25 de pagini (in functzie de cit e de grava neplacerea) si, oricum, NU MA INTERESEAZA sa citesc ce e la moda, scriitorii pe care ii citeste toata lumea, numai pentru ca sa fiu in trend. Ba chiar, am ramas atit de rebela in continuare, ca e de ajuns sa apara o noo cometa literara pe piatza, despre care se vobeste peste tot, ca sa NU PUN mina. Toate astea ca satz spun ca nu am citit NIMIC, de nici unul dintre domnii pomenitzi de tine. Prea toata lumea s-a dat de ceasul mortzii de Rushdie, de Murakami si de Fowles. As zice ca, daca e sa ma apuc de vreunul, parca Fowles este cel mai putzin neatractiv, din punctul meu de vedere.

    Si nu, nu am nici sentimentul ca, intotdeauna, daca nu imi place nush ce mare noutate universala, sint eu de vina. Citeodata – sint eu, alteori, sint ei. Adica, ma scuzi, cum sa-mi placa „De ce iubim femeile”, a lui Cartarescu? E o mica cartzulie oarecare, pentru coafeze sau gishte, sorry pentru cui i-a placut… Sau Dan Brown? Sau atitzia altzii si altele…

    • doarleguma zice:

      Eu nici n-auzisem de Fowles până n-am primit cartea cadou. De Murakami nu știu ce mă apucase, eram tânără și mai naivă încă. Iar Rushdie l-am luat dintr-un aeroport cu ofertă cam restrânsă. 🙂 Mai încerc din când în când să dau o șansă și celor mediatizați.

      Dan Brown nu m-am gândit niciodată să citesc. În capul meu e un fel de Sidney Sheldon din zilele noastre (SS am citit un pic prin școala generală). Nici nu l-am încadrat la cărți degeaba, că mi se pare megaevident că-i degeaba, cum e și Coelho. Eu mă minunez de ăștia cărora le găsește lumea profunzimi.

      Tot nu-mi revin cu Murakami – ce scrie omul ăla nici n-are sens. De ce e citit?!

  3. vera zice:

    P.S. Rosu-visiniu e o culoare incintatoare. La unghii. Si la haine. M-as imbraca in rosu-visiniu inchis, daca as gasi din materialele si in modelele adecvate. Matase. Catifea. Bumbac si in. Lina de angora. Hmmmm.

  4. vera zice:

    Fructelle, cu Murakami, nu ma pot pronuntza. DAR: fiind la Paris cu o prietena americanca si incepind ploaia, iar noi fiind turiste in vacantza, am zis: hai la un film si ea a zis: dar nu frantzuzesc. Si io, stupefiata, am zis: nici daca e tradus/dublat in engleza? Si ea a zis: nu, nu suport filmele frantzuzeshti, ma sui pe peretzi, NU SE INTIMPLA NIMIC. Si vorbim despre o fata educata, care citeste mult, care adora sec. XIX englez in literatura, care a umblat in toata lumea si are un cap foarte bun.
    Si atunci mi-am spus ca nu pot sa o judec ca fiind timpita (stiind perfect ca NU e de loc), si ca unele chestii sint complicate. Venind din America, ea crescuse cu un stil in care exista o poveste, se intimpla chestii. Si exista filme europene (nu cred ca vazuse Fragii salbatici, de exemplu, care e in paradigma nordica, pentru mine inca si mai idiosincratica; sau Fellini sau italienii din anii ’60-’70) in care nu prea se ‘intimpla’ nimic, e drept, nu explicit. Si ea asta astepta de la un film.
    Cine stie ce asteptzi tu de la o carte? Constient sau inconstient. Si stilurile de alta factura decit alea din paradigma cu care esti obisnuita, te calca pe nervi. Si pe mine, asa ca evit total literatura asiatica, ca o tzoapa ce sint. Oricum, ce vreau sa spun este: cei carora le place ce nu ne place noua, nu trebuie INTOTDEAUNA condamnatzi. Nu vorbesc despre chestii grosiere, vulgare, penibile, ci doar despre stiluri foarte diferite si care te scot pe tine din zona de confort…

    • doarleguma zice:

      Dar, Vera, eu chiar suspectez că Murakami n-are sens în mod obiectiv, nu numai în capul meu. 🙂 Cât despre filmele în care nu se-ntâmplă nimic, unele-s faine, altele-s făcute prea de amorul artei (mai ales cele franţuzeşti – îmi pare rău, dar nu mă pot abţine 😀 ). 

      ________________________________

  5. vio zice:

    da’ deci io dorex să zic că mie fuarte sincer mi se par fuarte degeaba romanele povestirile etc. „trilăr”. nu le-am înţeles rostu’, da’ la fel de fuarte sincer sînt cam sigură că nici n-o să-ncerc, departe de mine gîndu’ de-a citi fo asfel de carte.

  6. vera zice:

    vio, nu am intzeles nimic. Nu itzi place nici un (fel de) roman? Nici un fel de povestire? Nici un thriller?
    Daca e asha, ce fel de cartzi itzi plac, ca stiu ca citesti.

    • Monica zice:

      Eu zic că Vio n-are la suflet genul thriller. Mi-am amintit că m-am lăsat de SF dar tocmai sunt pe cale să încep, dat fiind că am șapte mii de cărți începute nu doar pe noptieră ci în tot dormitorul, „Eu, robot” a lui Asimov.

      Acum vreo zece ani am făcut o gafă imensă, în timpul unui curs urât despre NATO și militarizare, când o colegă mi-a întins pe sub masă un volum semnat de PauluCueliu, ceva cu războinici. I-am trimis un bilețel în care îl masacram pe autor, o întrebam ce are de gând să facă cu obiectul, uitasem că a fost ziua mea și putea fi un cadou, și-mi răspunde „La mulți ani, Monico, hei! Trezirea!” I-am mulțumit frumos.
      Unde o fi cadoul meu?

  7. vio zice:

    niciun fel de trilăr. ez in Stephen King Shining or smth. adică nu văd rostu’ la ce să citeşti ceva şi după aia cînd te duci la pipi noaptea să aprinzi 15 lumini şi eventual să iei şi cuţitu’ cu tine şi nu vorbesc de mers în curte sau în pădure.

    io prefer să mă relacsesc cu neprofunde, da’ amuzante. bine, mai citesc şi altele. de fapt, citesc puţin, acu’ sînt pe interzis a coz de egzamene, am rămas în stendbai cu un Kaminer, care e un scriitor din Rusia domiciliind de ceva timp în Nemţia şi scrie în germană şi e şi evreu şi scrie povestiri destul de hazoase, mie-mi plac mult, am citit mai multe de el: mai am cărticica de am recomandat-o pe blog cu Regi, războaie şi cocote ( http://viotakes.blogspot.de/2013/06/regi-razboaie-si-cocote.html ), care e istorică foarte haioşică, nu roman, ci înşiruire de fapte.
    şi cînd oi avea timp, doresc să reiau Memoriile abandonate (uel, lenea, că mişto erau) ale lui Marcel Reich-Ranicki, mai ales de cînd am fost la Varşovia.

    lista mea de necitite este absolut hiugi şi cine nu mă crede, nu ştie ce zice. 🙂

    babay!!

  8. vio zice:

    PS buey ce bloc cult buey!!! 😆 (uitasem de ăsta!)

  9. vio zice:

    adică tu, vorbeşti fincă eşti avizată, pe lîngă cabodobere, ai mai citit şi uel necabodobere 🙂

  10. vera zice:

    vio, pot satz spun doar atit: am avut o perioada in viatza, in care am citit cam 2-3 thrillers pe saptamina. In afara ca m-au distrat multe dintre ele, am INVATZAT foarte multe chestii, despre atentzia distributiva, despre sinapse si cum deduci mii de chestii din amanunte la care nu e atent mai niminea, despre strategie, etc. Acum, nu mai citesc, ca nu mai am rabdare, dar nu imi pare de loc rau ca am facut-o si, in timpu ala, nu am citit mai degraba CAPODOPERE. O parte din ce am invatzat mi-a folosit mult in viatza de toate zilele si, de citeva ori, mi-a folosit major.

  11. vio zice:

    Vera, foarte frumos. Io n-am curaj!!! Politistele (cartile, nu m-am gindit la doamnele si domnisoarele!) mi se par ok, nu sint totusi un gen pe care sa-l caut, dar nici nu fug de el. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s