Autocritică

Dragă blogule,

 

Ştii cum citesc eu diverse bloguri uneori şi mă tot duc din blog în blog şi uneori rezultă o zi destul de tematică? Gen ziua mămicilor sau ziua biuti (dar de biuti am mai tot vorbit aşa că să trecem peste) sau ziua cu personalitate.

 

No, şi cum citeam eu bloguri de mămici (n-am mai citit de ceva vreme, da’-mi mai amintesc) mă gândeam: „Fratele meu, dar ce standarde înalte au acestea! Ce bine fac că evit mămicile în general, şi nu numai fiindcă nu-mi plac copiii!“. Adică tot descriau nişte situaţii în care vai ce nesimţiţi erau cei din jur, dar, sincer, în unele din ipostazele cu pricina nici pe mine nu m-ar fi dus mintea la mai mult. Adică nu prea stai să te gândeşti că vai să nu deranjezi mama sau copilul dacă de obicei n-ai treabă cu speciile astea. Şi atunci oare eşti chiar aşa un nesimţit absolut?! Oricum, mămicile nu au monopol – cam toată lumea care are o problemă sau obsesie se băşică pe fond nervos că de nu umblă oamenii pe vârfuri în jurul baiului lor.

 

Dar după aia mi-am zis dar dacă şi eu sunt la fel de nerezonabilă? Că am şi eu tot felul de sensibilităţi, după cum cred c-am mai scris pe tine, blogule, că mă enervează când insistă lumea să mă ia la unşpe metri că nu ştiu găti sau n-am simţul orientării sau alte dume de astea (îţi dai seama, blogule, că n-am zis de subiecte sensibile – pe alea le ţin pentru mine şi-i urăsc cu patimă pe cei care le ating din greşeală. Noroc că nu prea am ocazia să mă răzbun). Oare sunt şi eu o persoană cu par în fund? Mă rog, dacă sunt, sper totuşi să tac din gură şi să nu-i critic pe cei din jur din motive total nerezonabile (cu voce tare, că-n gând…). Şi chiar cu motive rezonabile pot la o adică să mă abţin, nu-i aşa?

 

Bloguri cu personalitate am citit şi mai recent, nu numai mai demult. Vai, sper că n-am şi eu personalitate, dar mă bântuie oribila bănuială că mai păţesc (poate chiar în postarea asta, mai ştii?!). Căci, din nefericire, şi eu mă cred mai mai (mai inteligentă, mai educată, mai cultă, mai ştiu eu ce) ca majoritatea ceea ce, stricto sensu, e adevărat, dar ce penibil! Singurul motiv pentru care sunt mai mai ca media e că media e foarte, jenant de, deprimant de scăzută. Nu-s un geniu, nu-s foarte educată, iar cultură mai mult n-am decât am. Şi chiar şi aşa am momente când mă cred deşteaptă. Bine că n-am blog de personalitate (în majoritatea timpului. Sper) că ce figură tristă aş face!

 

Totuşi mă minunez un pic de cei care au. Tot încerc să-mi dau seama cum au ajuns să aibă atâta încredere în sine (că în cantităţi optime face bine la casa omului, zic eu. Problema e că nu-mi prea dau seama care-i optimul) că mie nu mi se pare c-ar fi cazul întotdeauna. Adică e bine să fii cel mai cult de pe strada ta, dar cartierul e mare.  

 

 

Deci, dragă blogule, întrebarea care se pune e: să mă cred foarte inteligentă sau să fiu realistă? Să mă cred foarte educată sau să-mi dau seama că-s mai de la ţară (vorba vine, că n-am prea stat la bunici)? Să mă cred cultă sau să păstrez proporţiile şi să văd că nu zgârii nici măcar suprafaţa culturii?

 

Şi să fiu o mimoză înţepată şi sensibilă sau să fiu rezonabilă? Şi dacă da, cum?

 

Of, postarea asta suferă de ambele baiuri.

 

Noapte bună, blogule.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Autocritică

  1. vera zice:

    Deci, Legumo-Fructa (nush ce personalitate, da nici macar nu stii daca esti varza sau ananas?), numai ASTA num trebuia la ora asta, cind am vazut la S ca ai scris si era sa pic pe covor de surpriza (viooo, s-a deschis butica aia, de credeai tu ca sanchis) si am venit sa citesc ceva simpatic si nu prea greu si iaca!
    Raspunsul meu, la ora asta, la intrebarea ta, este DA. SA FII.

    Hai, bonne nuit la tot poporu.

    • doarleguma zice:

      Îmi pare rău, Vera, c-am fost așa de prăpăstioasă în postarea asta. 🙂 Voi încerca să fiu mai solară în următoarea (în afară de cazul în care voi fi nevoită să mă vait de Orășelul lui Heinrich Mann – simt cum crește nevoia în mine 😀 ).

      ________________________________

  2. anne zice:

    ok, more de curiozitate sa vad cum o sa iasa votingul: sa fii sau sa nu fii.
    v-am pupat, ma intorc mai pe seara dupa ce tzin prezentarea de-a carei frica fac pe mine de 2 saptamani.

  3. miki zice:

    Bon dimine! 😀
    Zic si eu ca vera, da, sa fii, fata, ca daca nu te pretuiesti tu, cine s-o faca? Ca tot ai deschis cutia Pandorei, tre sa zic ca si pe mine ma enerveaza la maxim bloguri de mame d’astea moderne, drept pentru care incerc sa le evit. Ma calca pe nervi clamarea dreptului lor de a alapta in public la mol, pe canapele, cu vedere la intrarea in Zara (desi oamenii aia le-au facut niste cambuze in care sa stea relaxate cu ţîţa-n gura copchilului), ma enerveaza ca-si inchipuie ca e dreptul copchilului lor sa urle, sa alerge etc. la magazin, la restaurant si-n alte locuri unde ajung ori cu nervii pe bigudiuri, ori ca sa ma relaxez. Asa ca intreb si io, retoric, pe mine cine ma apara de ele si mintea lor creaţă?

    • doarleguma zice:

      Bună dimineața, Miki!

      Păi să mă prețuiesc, dar cu măsură să nu cad în penibil, totuși.

      Cât despre mămici, nu mă deranjează că alăptează în public, atâta bai să fie (bine, zic și eu, dar adevăru-i că încă n-am băgat de seamă din astea), dar faptul că nu-și temperează copiii e cu adevărat enervant. Vai, își manifestă micuții personalitatea! Precis o să iasă niște genii și artiști din ei, ce să zic.

  4. vio zice:

    deci io la:
    ” cam toată lumea care are o problemă sau obsesie se băşică pe fond” am citit „face bashica pe fund” (!!!) si de acolo s-a rupt filmu´, ca era sa mi se cauzeze la sanatate pe motiv pe inecat cu senvisu si nimeni in biro sa-mi faca respiratsie artificioasa.

    kissiiiz!

  5. Monica zice:

    Buongiorno, legumessa! Păi răspunsul e la tine, în rândurile de mai sus!
    Pe mine nu mă mai enervează nimic, pentru că mă menajez și caut X unde să fac click când nu mai pot.

    • doarleguma zice:

      Monica, nici eu nu mă enervez, doar mă minunez (și când mi se pare c-am descifrat fenomenul apăs și eu pe x). Și mă-ngrijorez că eu în ce măsură sunt la fel?! Că doar nimic din ceea ce-i omenesc nu mi-e străin (asta nu știu cine-a zis-o, dar par cultă?). 😀

      • Monica zice:

        draghe, azi-noapte unul mi-a lăsat în trei locuri diferite un comentariu că am o viață de (maro) pentru filmulețul cu romii și pomii. Aia consecvență (din partea dumnealui, e un domn, nu?) și aia trezire (din partea mea)sunt la fel :)))

  6. „persoana cu par in fund”?! ei bine, uite, pentru asta exista cosmeticiene si epilat! broblem solved!

  7. in alta ordine de idei, wtf citesti bloguri de mame?! ma apucase si pe mine bazdacul la un mom dat, dar am renuntat. talibanism mai mare ca acolo n-am gasit nicaieri 😀

  8. vera zice:

    Pe mine nu ma enerveaza bloguri de mame, decit daca sint timpite si monocorde si plicticoase. Sint citeva mame la Bucuresti care sint niste fete de exceptzie, scriu bine spre excelent si spun lucruri foarte interesante, nu numai despre plozi.
    Iar chestia cu alaptatul in public – vad nici un impediment, cui nu-i place, sa nu se uite. Cine nu a avut bebelush nu stie cum e in perioada in care alaptezi, multa lume la ore fixe – si nu esti acasa, la ora cu pricina. E o necesitate, cred ca nimeni nu o face de placere. Putzina intzelegere, doamnelor.

    Cu copiii prost crescutzi, in majoritatea lor sdrobitoare – alta data, ca menervez intr-o zi in care ma astept numai la lucruri agreabile (leneveala, telefoane cu familie/prieteni din strainatate=program standard de weekend), cina pe terasa, la Didier si roqitzica noua, cado de ziua me, de la D. Si plimbarica. (Ah, da, si spalat la cap, carele num place de loc! Cum facetzi voi, va spalatzi tot la 3 zile, ca mine? mai des? mai rar?).

    • putem sa sarim va rog discutiile despre alaptat?! ca din cate am vazut io pi alte bloguri, de la tzatza se strica prietenii, se ruineaza audiente :lol:. spalatul pe cap, Vera, este o epopee la mine. consum sampon precum apa, deoareshce si pentru ca transpir gruoaznic la sport. dueci ma spal pe cap aproape in fiecare zi, lucru care ma nemultumeste cumplit!!!

    • doarleguma zice:

      Vera, la mulți ani! Ce fain să primești rochie de ziua ta! Cu floricele?   Eu mă spăl de obicei la două zile că se unge repede. 😦 Ceea ce-mi amintește…

      ________________________________

    • anne zice:

      vera, la multi ani!!
      eu cam la 3 zile cu spalatul pe cap. daca am intalniri mai importante si pe la 2, dar incerc sa evit, altfel se invata parul prost

    • Monica zice:

      Carele mă alătur corului de la mulți ani, nutrind speranțe că rochița nouă de ziua ta înseamnă că e de vară, deci ziua ta a fost curând sau chiar va fi (de când trăiesc printre italieni m-am prins că e o mare superstiție să sărbătorești înainte).

      Cu spălatul pe păr, când din motive de sport, saună și alte alea trebuie să-l fac zilnic o dată e cu șampon, o dată cu balsam. Altfel e o dată la 5 zile, iar iarna folosesc și șampon uscat în caz de urgențe estetice:). Nu spălatul e problema mea ci uscatul care la mine e mai mereu coafat, altfel cum să mă prezantez distinsă în fața co-muritorilor de rând?

    • mno, deci scuze, am ramas blocata pe faza cu paru :D. la multi ani, Vera!

  9. vio zice:

    cam la 3 zle, depinde de lene şi dacă tre’ să mai mă vadă ş alcineva afară de Căselu’, dacă îmi vine să mă scarpin etc.

  10. vera zice:

    Mai intii si-ntii, multzumesc tuturor pentru urari, ziua mea e cindva in mijlocul lui iunie. Rochitzika ar fi trebuit sa fie de vara. Ea se numeste HEIDI, asa ca D mi-a luat-o pe aia care se numeste HAITI (sa nu uitam totusi ca si HEI din HEIDI se pronuntza tot HAI, ca inceputul de la Haiti).
    Sint distrusa. Acu tre sa gasesc o solutzie sa rezolv cu obiectul de care nu am nevoie si sa pun mina pe cel pe care il vreau. Doar o vorba – oricit de inteligent si de binevoitor, barbatul, in aproape 100% din cazuri, e o creatura inepta. Sa nu credetzi ca omu nu primise:
    1. numele rochiei
    2. poza rochiei, care nu semana DE LOC cu aia pe care a luat-o
    3. site-ul brandului, cu toate detaliile si pozele
    4. lista tuturor magazinelor, cu numar de telefon, sa poa’ sa sune de acasa, sa intrebe daca au modelul, numarul si colorul, ca sa nu se duca degeaba.

    WHAT ELSE mai puteam sa-i dau, ca sa ma asigur ca primesc obiectul dorit? Zicetzi voi.

    • it’s a lost battle. io zic data viitoare sa ceri direct banii de cado. neelegant, dar zic mult mai sigur :D. lasa-l pe el sa cumpere numa flori sau ceva de genu’ 😀

    • Monica zice:

      Îmi pare rău (nici măcar nu zâmbesc) și-mi amintesc de 1.poșeta aratată cu degetul după care musiu s-a dus o jumătate de oră mai târziu (acasă a ajuns o altă poveste) și 2.jacheta albă descrisă (de la o anumită marcă, dintre acele care scot 3 modele pe an) și devenită altceva, după două ore. Nu merge și nu merge. Tatăl meu la fel: 3. îi arăt în vitrină la Bijuteria (Tg Mureș) ce vreau, a doua zi ajunge acasă cu o brățară de două ori mai voluminoasă (probabil și mai scumpă, voia să-mi facă o bucurie, săracul!). O fi ceva din infograficul acela care circulă pe internet, cu creierul femeilor și creierul bărbaților. Bine că suntem sănătoși. Și eu care mă pregătesc de acum pentru sfârșitul anului, deocamdată le-am notat cifrat într-un caiet cu notițe de la un curs (după care mă voi întreba ce naiba or fi rândulețele alea)

  11. vera zice:

    Cina, insa, a fost divina: vinete cu chevre si ierburi, la cuptor
    paste proaspete cu pesto si somon
    zmeura proaspata, brinze frantzuzesti, chestii de ciocolata neagra
    vin rosu Chateu Margaux de 2003

    BLISS!

    • Monica zice:

      vai ce bunătăți!

      • vera zice:

        Scumpo, mantzelegi, da? Baietu e francez, avem aceleasi gusturi la aproape orice, plus great sense of humour. Ca e inept, ca 99% din domni la unele chestii, e un pretz de platit, ce sa fac? Si sint trista ca e in tabara cealalta, caci e un ADN care nu ar trebui sa se piarza…

  12. vera zice:

    chateAu. sint obosita, e 1:41 A.M. la Bucuresti…

  13. vera zice:

    Vienna – pai, rochia era la Paris. Eu eram la Bucuresti. El mergea la Paris, io l-am rugat sa mi-o cumpere, nici nu m-am gindit la cado si, cind a revenit si am intrebat cit ii datorez, mi-a zis ca nu discutam despre bani, ca rochitza e cado de ziua mea, care fusese cu citeva zile inainte. In fine, ce sa mai vorbim, INEPT!

    Iar afara e o frumoasa duminica de toamna, frig, RECE, si cu ploaie ca in Bacovia: locuintzele lacustre… Daca cineva dintre voi mai tzine minte Bacovia. Macar nu imi pare rau ca nu am rochia, pe care planuisem sa o port acum – ma duc sa ma vad cu fetele, o chestie pe care (fiind 7 gagice), nu rushim sa o facem decit 1 data la 1 an, 1 an jumate…

  14. vera zice:

    Legumafructa – nu e cu floricele, e uni. Si, fiindca m-am enervat de epizodu cu Didier, acu voi doua. Una neagra (divina, caci taiata dumnezeieshte de chic francais), alta identica, in alt color, care aicisha ezit intre gris, taupe si un fel de rose mai spre frezia. Dar ma hotarasc in urmatoarele citeva zile, ca sa poci rezolva cu urmatorul care pleaca la Paris peste o saptamina. Noroc de relatziile traditzional amicale intre Romanica si Frantza, ca se fitziie lumea intre astea doo state, ceva de speriat. Nu uit ca si in escapada de la Sfintu Gheorghe, de dupa 1 mai, in camera de linga noi, au stat, cu rindul, doua cupluri din Frantza. Si Sf. Gheorghe delta nu e chiar de colosha, se ajunge greu si lumea nu prea ii da cu bonsoir si commentcava.

    Tu ce faci in weekendu asta? Ai dat cu frunze?

    • doarleguma zice:

      Succes cu rochiile! Sper că următorul care pleacă la Paris va fi mai apt. 🙂

      Au fost și niște frunze cu cartofi noi, dar a fost mai multă cioco decât frunze, mă tem. Eh, asta e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s