Postare plasticistică

Am fost ieri prin magazine căci de ce nu?! În primul rând vreau să menționez că m-am simțit destul de băgată în seamă mai ales în magazinele mai scumpe; probabil le-a prostit „ținuta” mea pe vânzătoare căci eram îmbrăcată cu rochia mea de la TinaR (vai, am rochie de la TinaR – mă simt matură) și sandalele mele de la magazinul acela din satul aproape natal și!: poșetă cărămizie, care trebuie să recunoaștem – este culmea rafinamentului! Trebuie să fie, că alte poșete colorate n-am (în afară de cea roșie și de cea albastră că pe ele le am, dar sunt culmea culăreșeniei, nu a rafinamentului. Sau rafinamentul culnesului, dacă dorim neapărat) – se știe că negru, maro și bej sunt nonculori la poșete. Adică sper că se știe. Azi am poșetă bej, deci sunt mai puțin rafinată, dar ce să facem, nu putem fi în fiecare zi la fel de fașoniste. Am rochie colorată, trebuie să ne mulțumim cu asta, chair dacă e o rochie mai puțin matură (spre deloc) decât cea de ieri.

 

Apropo de fașonism, mă mai dau uneori pe bloguri care propun ținute. Adică se-mbracă ținătoarea blogului în niște haine și zice ce-i așa de minunat la combinația respectivă și de unde are hainele. Uneori treaba asta iese bine (mai ales când se-mbracă colorat, zic eu, pentru că pe măsură ce-mbătrânesc devin din ce în ce mai încântată de culori), dar alteori mi se pare o adunătură tristă de haine. Adică nu că se-mbracă aiurea, dar nu se îmbracă nici într-un mod care merită consemnat. Părerea mea.

 

Și acum să ajung, în sfârșit, la plasticele din titlu. Cred că m-am mai mirat pe aici, dar în urma expediției privitoristice (că n-a fost cumpărătoristică) de ieri, simt nevoia să reiterez: ce-i cu explozia asta plastică? Frate, deci e aproape imposibil să mai găsești ceva din bumbac, și nu zic numai de magazinele ieftine (pentru vest, zic, că pentru Ro nimic nu-i ieftin), dar și în cele mai scumpe. Păi cum să ceri peste o sută de euri pe o rochie de vâscoză?! Să nu mai vorbim de poliester, că m-apucă greața.

 

Ce mă uimește cel mai mult e că există oameni care cumpără așa ceva. Hai să zicem vâscoză că poate nu te-ai uitat la etichetă și n-ai văzut că-i din plastic (deși se cam simte la pipăit, nu?, că vâscoza e mai moale decât bumbacul. Sau dacă imită mătasea, nu zboară ca ea), dar poliester?! Cum pot oamenii să poarte poliester? Nu li se sufocă pielea? Că nu vreau să pomenesc aspecte odorifice (see what I did there? Le-am pomenit!).

 

De asemenea, n-am să menționez cum dacă vrei să-ți cumperi trei feliuțe de salam vin împachetate în juma’ de metru de plastic. Asta apropo de faptul că, după magazinele de cârpe, am intrat ieri și-ntr-un Lidl (singurul pe care-l știu în satul ăsta) să caut dischete demachiante exfoliante. N-am găsit, iar cele neexfoliante aveau în compoziție, pe lângă bumbac, poliester și nailon, ceea ce, normal, mi-a expandat paranoia.

 

Oare ar trebui să-mi fac stocuri de haine de bumbac, acum, până se mai găsesc într-o oarecare măsură? De in și mătase nu știu dacă mai e cazul, căci ori lipsesc cu desăvârșire, ori costă cât ochii din cap.

 

Sper să nu devin a bio freak, totuși. Moderație în toate, nu?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Postare plasticistică

  1. miki zice:

    Astia http://www.laredoute.fr/ vand tot felu de produse din coton bio si livreaza si in Cehia. Pana-n 2008 livrau si in Ro si erau principalii mei furnizori de papuci, boarfe, lenjerii de pat (care’s f.f.f.misto!). Shippingu’ era modic. In perioada soldurilor si mai ales in sectiunea „les aubaines”, iei lucruri cu te miri ce (1,2,3 euro)

  2. intrebare pt Monica: oare in afara de Legu mai foloseste cineva cuvantul „gingas”?

    • doarleguma zice:

      Nu cred c-a căzut în desuetudine încă. 🙂

    • Monica zice:

      Viena: rar l-am mai citit, căci despre auzit aproape că nu se mai pune problema. mie-mi place când are conotație ironică.

      Despre poliester, am mai citit de curând ceva asemănător cu indignările noastre și adaug: cum se poate să fie din poliester și să coste o avere? Pe internet, la descrierea obiectului vestimentar, când nu e din mătase și costă mult, ni se spune cu mult „posh” : practic poliester. Da: speli pe jos cu el după ce l-ai purtat, îl arunci sub tren, îl speli la 30 de grade, nu-l calci și e colorat ca în prima zi! Chit că ți se lipește de piele. Plus că nu mai avem anotimpurile numite primăvară și toamnă (în Italia, zic), ca să spui că prinzi zilele acelea când nu e nici prea frig, nici prea cald, și-ți poți pune rochia de poliester căptușită cu poliester și mai gros.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s