Şi nu mă refer la ciclit sau romens, ci la chestii gen Danielle Steele (nu ştiu cum se scrie, aprox aşa), Barbara Taylor Bradford şi alte chestii. Şi Elizabeth Noble cu „The Reading Club”-ul ei că de aici am pornit c-am citit cartea asta săptămâna trecut şi mi-a amintit de o carte citită acum un an sau doi (pe care eu am luat în speranţa că ciclit, dar nu), carte pe care eu credeam c-o cheamă „Gucci Gucci Coo” (deşi ce-mi amintesc eu din conţinut n-are treabă cu Gucci), dar am gugălit-o acum şi în nici un caz nu-i cartea aia. Şi atunci ce carte am citit eu acum un an sau doi?
Se dau următoarele: o femeie căreia îi murise bărbatul şi n-o lăsase aşa înstărită cum spera (adică nu se măritase cu el pentru bani, dar nici nu dorea să rămână săracă rău în caz de deces subit al aducătorului de bani în casă) + o femeie pe care o ignora bărbatu-său, bărbat care era cam degeaba, ea era aducătorul de bani în casă. Şi astea două s-au pus să facă (scuzaţi cacofonia) cosmetice naturale după o reţetă găsită de prima în jurnalul unei strămoaşe de-a ei. Ştie cineva ce carte e asta? Cred că titlul avea legătură cu ceva pantofi, dar nu ştiu de ce.
Oricum, postarea asta nu e despre cartea pe care am uitat-o (că până nu m-am apucat s-o pomenesc nici nu mi-am dat seama că n-am habar de titlu), ci despre literatura pentru femei şi de ce există ea. De ce există ea? Că nu-i amuzantă (ca ciclitul), nici softpr0n (ca romensul) şi nici literatură adevărată (ca literatura adevărată). E ceva fals adânc, cam ca Coelho, dar încearcă să te atingă cumva mai mult la corasonul simţitor decât la neuronul subdezvoltat.
Bine, acuma sincer nu ştiu dacă primele două, DS şi BTB, fac parte din categoria asta exact (!), că cel puţin BTB are prea multe personaje şi se întinde pe prea mult timp, iar DT nu-i britanică, dar eniuei. Celelalte două cărţi fac parte sigur.
Nu ştiu ce voiam să zic cu postarea asta; probabil nimic.
În uichend am citit „Departe de Kensington” a lui Muriel Spark. Ce drăguţ! De ce nu poate toată lumea să fie amuzantă?!
legumesifructe 
Sandra Brown!!!! 😆
Clar, softpr0n. 😀
________________________________
Da, da, asa-i! Citeam io in disperare pe la inceputul anilor ’90, cand exprimari in scris precum „blugii care i se mulau pe siecs” :p erau menite sa ne faca pe cele de varsta mea sa roşim. Deh, tarele educatiei!
Vai, Miki, ce educație proast-ai avut!
________________________________
Chinuită de mică! =))
Eu cred că lumea e amuzantă dacă, înainte de a scrie, citește puțintel Twain, Spark, Wodehouse, Ilf și Petrov și alți din ăștia, dacă a avut oameni hâtri în anturaj etc.
Eu luasem de la Polirom ceva cu cuchicuchicoo, acum vreo 5-6 ani, oi fi și citit-o, dar iată că nu știu despre ce e vorba! Pot să mă concentrez și să spun că avea copertă roșie și era în seria ciclit?
Băăăi, citesc prin blogosfera asta mare şi lată tot felul de opinii despre ciclituri şi alte asemenea opere, şi întotdeauna m-am minunat de cum ţin minte toţi subiectele dezvoltate în cărţile astea, numai eu le uit. Biine, exceptând-o pe Bridget Jones, da’ asta-i altă mâncare de peşte. Şi iată, astăzi, aflu dintr-un foc că mai există încă cel puţin două persoane la fel de puţin interesate să arhiveze aşa info: legumine şi Monica. Drept pentru care le mulţumesc că m-au scăpat de povara grijii că aş avea un pui de alţaimăr la frageda-mi vârstă.
pies: deci ţ-o plăcut Kensingtonu’, nu?
Vai, Miki, dar eu n-am uitat! Doar am povestit subiectul. 😛 Problema mea e că uit și subiectul cărților bune, nu de cicit mă-ngrijorez. 😀 PS: Daaa!
________________________________
Da, mersi, si io-mi amintesc info disparate despre filme, carti si alte asemenea, si nu stiu cum le mai cheama ca sa ma pot da desteapta, desi la vremea aia mi-au placut ş-ar fi trebuit să le ţin minte şi numele. Cre’că tre să-mi apgradez hardu’ :p
Să-mi zici dacă descoperi cu se poate face asta, că mi-ar trebui și mie. 🙂
lecitina? 😆 (iau de-o saptamina, da´ eram in magazin si ma pardon scremeam sa-mi amintesc cum se cheama ce caut, mi-aminteam ca se termina cu -ina, -tina, -itina… voiam s-o sun pe-o prietena care-mi spusese de curind ca ia :)))) 😆
nu cumva am mai discutat noi odata despre ciclit? sa va pove io telenovela: la noi e atat de cald incat am lesinat pe strada azi. nu eram singura, deci nu am patit mare lucru decat buba la gennchi. acum scriude sub o punga cu gheata pe care o mut de la frunte la genunchi si vitzavercea 😀
Tu, dar nu-i despre ciclit, că nu-s cărți amuzante. Dar ce gingașă ești să leșini de la un pic de căldură! Ia concediu medical! 😀
________________________________
gud aidia :))))))))))))))
Fruktella – pai te-as mai citi io pe tine, daca nu ai fi amuzanta? Si tzi-ash mai scrie romane fluviu in comments? Cind afli cume sa fie toata lumea amuzanta, te rog eu mult, tzine pentru tine. Pozitziunea mea e urmatoarea: daca e toata lumea amuzanta, NIMENI nu mai e amuza(n)t. Sint sigura ca macar Monica imi da dreptate…
In rest, nu ma pot pronuntza, nu citesc chicklit si similar si nici literatura de femei. Care exista, ca mai tot ce este produs pe lumea asta: fiindca exista cerere.
Vienela, îmi pare așa de rău pentru ce ți s-a întâmplat, har Domnului că nu erai singură! Uneori mă gândesc că ar trebui să-mi pun în poșetă un bilețel cu cine sunt și cine să fie sunat în caz de urgență, pentru că la tensiunea mea mică mi se poate întâmpla și mie. Cât mă știți de naturistă eco bio bla bla bla, de doi ani am constatat ce minune e un păhăruț de cocacola sau pexi când căldura mă moleșește spre leșin. Cred că am băut 3 pahare de atunci, dar viața are gust și da, e medicament.
Legu: m-am framantat atata cu cartea de mare anvergura al carui titlul a disparut in genunea memoriilor noastre, incat am mers pe pagina librărieielefant. Vai de mine, au sute de cărți despre care spun ei că sunt pentru femei! Chicklit e nimic pe lângă coperțile aurii din galantarele virtuale! Dacă bine țin minte de acum 10 minute când am văzut minunea, cartea se cheama gucci gucci cu or something.
Vera: nici măcar Little women?
Coperțile aurii sunt romensurile softpr0n? Nu știu dacă Little Women se încadrează chiar la literatură pentru femei – nu-mi pot da seama dacă e o carte fadă din cauza asta sau din cauză că e literatură americană. Sau poate n-am citit-o eu la vârsta potrivită.
________________________________
eu zic că-i pentru tinere domnișoare (12-14 ani:)
aurii erau niște titluri care păreau Sandra Brown
Monica – ba da, Little Women am citit, la o virsta frageda, dar nu cu mare entuziasm si nici nu mi-a lasat o impresie de mare importantza…
Cit despre enjoying shit, sub forma de bautura sau mincare, teoria mea e ca faci eforturi, dar NU VINATAI pe SUFLET! Din cind in cind, te porcaieshti cu buna stiintza, traiesti bucuria momentului la maximum si pe urma expiezi pacatul, avind, citeva zile, si mai multa grija si fiind inca si mai sfinta decit de obicei…