De exemplu (lingvistic)

În postarea asta o să descopăr apa caldă.

 

Plus că azi a ajuns cineva pe blogul meu căutând autobronzant alverde (Miki, n-am uitat de minunata idee și o să caut la DM, numai să vină vara – dacă vine anul ăsta) și mi-e că mă transform de tot în blog de biuti și nu mai rămâne nimic de demersurile mele culinare și culturale.

 

Și că tot mă contram cu Blog Vienez despre ce limbă are mai multe „particularități” – româna sau germana – iată un exemplu din română. Și din viitor – ah, blogul meu e și sefe acum! Știți cum acum e corect și pluralul incorect pentru cireașă și căpșună (adică cireși și căpșuni)? Peste o sută de ani (+-), pluralul greșit va fi unicul, iar pluralul corect va fi, în cel mai bun caz, listat ca arhaism în dicționar. Iar străinii care învață româna se vor întreba, cum se întreabă azi despre multe lucruri (celebrele două ouă moi, să zicem), de ce? De ce? Dacă singularul feminin se termină în ă și regula pentru plural este să se trasforme în e (aici zic la ghiceală, că n-am învățat româna chiar în halul ăla încât să știu regulile, dar prin extrapolare așa ar rezulta), de ce sunt cireșele și căpșunele (pardon, cireșile și căpșunile. Ioi, ce urât!) mai cu moț și se termină în i?

 

Și așa, zic eu, apar excepțiile în limbă.

 

Și zic să dau și un exemplu mai academic din cartea aia cu lingvistică pe care o citeam acum vreo două – trei luni (de Guy Deutscher – sunt foarte mândră că mi-am amintit numele, și l-am și gugălit să fiu sigură!). Cică există (sau exista, că dispar repede limbile în zilele noastre) o limbă în emisfera australă (poate chiar în Australia, dar nu mai țin minte) care are șapte genuri (eh, deja suntem mici copii). Și unul dintre ele era pentru lemn și chestii făcute din lemn. Și pentru trenuri. Și orice alte mijloace de trasport. Cum așa, deci? Pentru că bărcile erau făcute din lemn, deci aveau genul lemnului (de căruțe nu zice nimic, deci bănuiesc că aceia mai mult pescuiau decât căruțau). Și așa s-a întins genul la mașini, avioane și biciclete (asta am zis-o la oha, nu știu dacă și la biciclete).

 

Și așa. Sper ca postarea asta să inspire comentarii cu alte exemple (mai ales în germană m-ar interesa, că tot am obsesia. În franceză nu prea, ăia probabil și-au alterat intenționat limba să se simtă mai speciali – unde speciali e termenul politicăli corect).

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la De exemplu (lingvistic)

  1. vio zice:

    ba speciala esti tu:P
    pe ebraica la bici ii zice ofanaim si vine direct la plural, caci na, are doo roti. ma rog, io zic de bici cu doo roti. trici si alea de circ cu o roata nu cunosc.
    a, si nu stiu nici cum se zice la mai multe biciclete. mai am oleaca de timp sa mai invat.

    • doarleguma zice:

      Să ne zici când afli pluralul.

      Deci bițigla în ebraică e ca ochelarii la noi (dacă rămâne la fel la plural). Păi nu se poate spune că n-au deloc dreptate.

  2. vera zice:

    Frukty – tocmai am schimbat niste vorbe cu prietena mea din Estonia, pe care o batjocoresc frecvent pe tema faptului ca au, in limba aia a lor, 14 cazuri.
    M., lingvista, fata din Timisoara, americanizata da cu mare iubire de tzarishor, imi zice, la mine in bucatarie, saptamina trecuta, cind i-am oferit capshune: in afara de tine, nu am mai auzit pe NIMENI sa spuna ‘capshune’. Mda.

    Nu e nimic de facut: tendintza naturala a oricarei limbi este simplificarea. Asa ca, desi eu sabotez normele de ortografie ale academiei romane, din motive supermega intemeiate, ce se intimpla este exact asta: formula cea mai simpla si mai uzitata de massele largi, populare si prost educate, e cea care se impune.

    Exceptziile in limba apar in multe feluri, vorbim despre asta in alt moment, ma duc sa fumez.

    • doarleguma zice:

      14? Cum reușesc să le țină minte? Ce simlpă e româna, totuși!

      Da, apar și altfel, cum rezultă din exemplul din carte. Să ne zici după ce fumezi, dacă ai felurile structurate. 🙂 Și eventual cu exemple, că mie-mi plac exemplele.

  3. vera zice:

    vio, scumpo, sper ca chestia cu ‘speciala’ la adresa Vegetabilei era o forma de critica ca s-a atins de franceza, io asa aj dori s-o iau.

    daca ie asa, bravo. daca nu ie asa, atunci, madam leguma, vin io sa itz veshtejesc pretentzia asta apsurda, sa te plingi de o limba atit de splendoroasa ca franceza.

  4. Blog Vienez zice:

    pentru conformitate, bre! io nu ma contrez cu nimeni. nush ce naiba aveti obsesia asta a contrelor :D. nu mai poa omu sa-si manifeste o parere, ca gata, cutit, razbel :lol:. mdueci. acu sa revenim la subject. parerea mea sincera si neverificata stiintific decat in limba romana (n-am zau timp sa investighez care e faza cu exceptiile in germana) e ca pur si simplu ne lasam condusi, in general, de prosti. de needucati. de inculti. si daca va ganditi aici ca bat si la politic, apai aveti dreptate. pe scurt: limba romana e f…acuta de inculti. si da, mare dreptate ai cand zici ca strainii se intreaba oare de ce e pluralu sau verbu ala asa cum e? multi renunta chiar sa mai invete o limba in care orice ar face nu au cum sa nimereasca forma corecta. la asta se adauga pe alocuri si faptul ca lamaia, pronuntata de un strain, se transforma in… da’ mai bine nu zic. asta totusi nu are de-a face cu faptul ca noi ne kilarim propriul grai.

    • doarleguma zice:

      Așa-s eu, certăreață, și-mi imaginez că toată lumea e (eh, ne mai tachinăm și noi, nu? Cum zic francezii – chisamsitachin. Că n-or fi chiar așa de nașpa cum tot afirm pe aici 😀 ). Eu cred că-n toate limbile se ajunge la excepții din astea din prostie, că doar nu e monopol românesc. Și asta cu forma corectă, cred că nici în germană nu-i ușor de nimerit (și aici revin la obsesia mea cu genul 🙂 ).

      ________________________________

      • Blog Vienez zice:

        io cre’ca genul nu e usor de nimerit in nicio limba in care exista. imi zicea un nene englez odata, wtf do I care that for you a table is feminine? like, really who tf cares if it’s feminine or masculine or whatever? (ca el nu pricepea nici batut ce e aia neutru 😆 ). deci asta cu genu recunosc ca ma dispera, insa nu cand e vorba sa il indentific eu in germana de ex, cat atunci cand e sa-l predau. si hai, ca in germana e usor de explicat der, die, das, dar in romana muicaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

        • doarleguma zice:

          Păi așa și-n română e ușor de explicat: un doi, un două, una două. Dar întrebarea care se pune în germană (și-n neutrul românesc) e: de ce? 🙂

          Oricum, nu mă-ntere pe mine așa mult genul în germană. Dacă aș reuși s-o-nvăț vreodată, și fără să nimeresc vreodată genul și verbele neregulate, aș fi foarte mulțumită. 😀 Vocabularul neromanic mă doare pe mine, dar nu pot să recunosc.

          • Blog Vienez zice:

            un doua este piatra de incercare a tuturor studintilor mei. de acolo vad io daca vor avea fo sansa sa ceara macar o paine in romana sau nu :))). dupa ce ii inveti: un baiat si doua fete (de ex :p ), cand le zici: un ou, doua oua observi asa cum li se scurge fatza pe caiet. cum naiba „un doua”? contradictie in termeni?! 😆 pana si nemtilor le e greu sa priceapa, pentru ca la ei neutrul nu e asa, o combinatie martzogeasca de feminin si masculin. asta in ciuda faptului ca io le explic ca exact asta e faza cu neutrul 😆 . gizaaaaaaas! iata de ce sfatul meu principal in invatarea limbilor straine este: nu ganditi, frate. nu ganditi, ca daca va apucati sa ganditi o luati cu capu. been there, done that. germana am invatat cand am zis fuck it, ia sa nu mai trec io informatia lingvistica prin filtrul (putzul?!) gandirii… 😀

            • doarleguma zice:

              Trebuiau să facă un curs de latină înainte să se apuce de română. După aia erau recunoscători! 😀

              Vocabularul nu poate fi trecut prin puțul gândirii, oricum. Da-s leneșă. 😦

              Și tot aș vrea să ajung odată și odată să înțeleg cum s-a format genul în germană. De ce au ajuns ei la concluzia că der, die, das? Nu după terminație, nu pe număratelea, deci cum? Hm, cred că am văzut pe undeva o carte cu genul în germană și engleză (?) – poate ar fi cazul s-o citesc.

  5. Monica zice:

    am intrat să vă anunț că mi-am dat cu autobronzant bio: nota 10 că nu miroase a autobronzant, nota 10 că nu am dâre mai închise de culoare pe picioare, nota 10 că aproape că nu se vede că mi-am dat cu autobronzant. Cred că bronzul ăsta se construiește în timp, deci parcă ar fi natural, de unde și crema e naturelă, desigur. Or fi stors niște raze de soare, ca s-o obțină.

    despre pluraluri, tocmai voiam să ofer exemplul căpșune/căpșuni pe tarlaua mea unde am dezbătut problema dovleceilor, pentru că mi s-a spus că pluralul hulit de mine e „tolerat”. Aș vrea să vorbesc(orice limbă) fără greșeli și niciodată la nivel de tolerat.

    genul în germană nu e moștenire din latină?

    Viena are dreptate: la câte limbi înțeleg, cea care mi s-a lipit mai mult de creieraș a fost spaniola, învățată la fața locului, fără să gândesc prea mult. Și mi se pare că e limba pe care o vorbesc, scriu și citesc cel mai bine, degeaba am stat cu burta pe alte cărți de limbi străine.

  6. vio zice:

    buey, da´ adica io-s de la ţară dacă nu mă bronzez de niciun fel?!!?

  7. vera zice:

    Leguma – vreau si io sa ma bronzez bio, ca vio (unintended rhyme!). Cum sa fac, va rog?

    Draga Legu, a mai fost si cucerirea normanda, cu niste secole bune mai tirziu, shatunci englezii aia au inceput sa preia direct din franceza. Aia care se vorbea atunci, in si dupa sec. XI. Uite ce zice despre limba vorbita in Anglia:

    „One of the most obvious effects of the conquest was the introduction of Anglo-Norman, a northern dialect of Old French, as the language of the ruling classes in England, displacing Old English. French words entered the English language, and a further sign of the shift was the usage of French names instead of English ones. Male names such as William, Robert and Richard soon became common; female names changed more slowly. The Norman invasion had little impact on placenames, which had changed significantly after earlier Scandinavian invasions. It is unknown how much English the Norman invaders learned, nor how much the knowledge of French spread among the lower classes, but the demands of trade and basic communication probably meant that bilingualism was known among the Normans and the native English.”

    Asa ca, vezi, franceza a influentzat engleza in doua perioade istorice diferite, si nu e o limba despre care sa stam noi la Praga si sa vorbim urit despre dinsa, in timp ce nebronzam bi si mincam frunze cu cartofi turistici, in oras (Monica, cum adica nu gasesti CARTOFI? La Roma nu sint cartofi? Sa mor, tzatzo, shalta nu!)

    • doarleguma zice:

      Nah, Vera, dacă avea cucerirea normandă vreun aport zicea acela ăn lincul Monicăi, cum crezi tu?!

      S-ar putea să ai dreptate – simplificarea limbii engleze o fi de motivul pentru care rabdă pământul franceza. Deşi şi-a împlinit menirea de multă vreme…

    • Monica zice:

      Italienii nu-s mari amatori de cartofi. în afară de ăia cubulețe, la cuptor, sau feliați, peste pește la cuptor, zău dacă mai vezi în jur cartofi. Și apoi cartofii cresc la frig.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s