I-am rupt toarta. Sau ar trebui să spun: i s-a rupt toarta. Că nu mi se pare c-a fost vina mea. Păi nu-i normal să ții cana de toartă când o speli?! Așa, și o țineam eu de toartă și frecam cu nădejde urmele ceaiurilor din vechi și a ciocolatei băute cu vreo oră înainte când zbang! s-a rupt toarta. Vorba vine – zbang! – că n-a făcut nici un zgomot. Sau în orice caz, nu zbang!. Poate un poc micuț.
Și acum mă întreb dacă asta înseamnă c-ar trebui s-o arunc. Dar e intactă în rest (în afară de locurile unde i-a pocnit smalțul când am mai dat-o de pereți – din neîndemânare, nu că-ncercam s-o omor) și parcă n-aș vrea să fiu așa de risipitoare. Plus că are capacitate de 260 de ml, nu ca cănile (ha!) normale care au 250 (cred, n-am studiat foarte intens problema), deci pot băga în ea la fix cioco de 130 ml + lapte de 130 ml (de la aparatul din bucătărie, sănătate curată! Aparatul din bucătărie de la lucru, sper că nu mă bănuește cineva că am din astea acasă în condițiile în care n-am nici plită funcțională). Nu c-aș bea des de-astea, că am și eu demnitatea mea, deci dacă vreau cioco măcar să fie bună. Dar aparatul cu juncfud din colțul cu imprimante nu mai are cioco bună (mai niște kinder bueno ce-a rămas oareșcum decent prin el) așa că uneori mai scap la mizeria aia lichidă.
Oat tu du, oat tu du…
Postarea asta mi-a adus aminte despre cum îmi displac mie unii oameni din motive total stupide. Hihi, și eu nici măcar nu-s înaltă. Plus că zicea cineva în comentarii că ea disprețuiește oamenii cu păr nașpa (sau ceva, nu preciza dacă trebuie să fie păr rar sau urât sau tuns aiurea). Eh, oricum, și pe mine mă enervează colegele care au părul ros sau cu permanent aiurea sau ars de decolorare. Și am doi colegi care arată ca dardanian! Vai, ce de probleme am!
Cred că chestia cu înălțimea mi se trage din facultă, de când eram eu tânără și mergeam la discotecă (am fost tânără demult, maică, numa’ atunci începea moda cu cluburile) și la un moment dat au început digeii să bage manele. Întâi mai timid, așa, și suportam destul de bine că știam că răbdăm vreo trei melodii și dup-aia trecem la ale noastre (house, hip-hop, latino, de astea, dar mai ales house că așa era pe vremea aia). Dar pe măsură ce trecea timpul digeii erau din ce în ce mai puțin timizi, de nu se mai terminau manelele. Și am remarcat că media de înălțime scădea pe măsură ce expunerea la manele creștea. Ceea ce nu însemna că scădeam noi în înălțime, cum s-ar putea crede, ci că se modifica fauna. Noroc că începea moda cu cluburile – acolo aveam parte de faună mai înaltă.
legumesifructe 
Dardanian este din nejte cărţi de Dumas? 😀
Mi-a comunicat P. că a spart/s-a spart o cană din fabuluasza nuastră colecţie Starbacs. Am găsit-o la suptsol, de asemenea i s-a spart „agăţătuarea” :-). Şi sînt tacîmuri în ea. Dacă o aruncă, a îmbulinat-o!!
Subiectu’ dixcotecă mă depăşeşte. Mă tem că la cluburile apruape (!!) că-s virginală…
fuaaaarte tare articolu ceala :)))) ş comenturle!
Eventual nu-i spune lui P. că te superi dac-o aruncă. Numai pândeşte-l şi, dacă îndrăzneşte, scoate-i ochii toată viaţa. Eu aşa aş face. Să ne mai mirăm că-s singură.
Păi înţeleg că nu te lăsau ai tăi la 15 ani, dar în facultă ce-ai făcut de n-ai mers pe la din astea?
vio – Dardanian e ala de o iubea sau doar o zapacea pe madam bonasio si o pesteriza pe miledi, hai ca stii tu, ala. Un baiet vajnic si care lupta pentru rege, impotriva cardinalului, care primu era bun si ultimu era rau.
Fructella – io zic sa n-o arunci. Clar catz trebe alta cana de baut, ca asta nu mai are toarta. Dar ramine utila pentru diverse (uite dna vio cum are grija sa nu risipeasca=iroseasca un obiect bun la sustzinut tacimurile), io as masura zaharu pentru cind fac vishinata, deun paregzamplu.
Uau, Vera ce ţii tu minte cei trei muschetari!
Mersi de sfat, nu cred c-o s-o arunc. Dar acum ar trebui să merg la cumpărături să găsesc o cană nouă. Poate voi avea material de o nouă postare faşonistă. Deşi, la cât durează chestiile astea, probabil o să mor de bătrâneţe înainte.
Tzatzo, glumesti cu cele sfinte. O stiu pe de rost. A fost cartea mea de CAPATII (sau, cum scrietzi voi, care respectatzi academai romana, ‘capatai’) pe la 10-12 ani si am tot citit-o un timp. Cu eghiletzii, cu Anna de Austria, cu Aramis, care isi tzinea miinile in sus, ca sa nu ii circule singele in ele si sa aiba o culoare alba, sidefie (de mort!), si cum era Dardanian din Bearn…ei, ce vremi.
Care era cartea ta de capatii la 10-12-14 ani?
vio – uite si la duamna gasda, cum deschide ea vorba despre cani. Si uite-ma si pe mine, care ma tzin tare, zen – si nu ma bag!
Tot am zis c-o să scriu o postare despre cărţile tinereţii mele, dar n-a fost să fie. Pe mine m-au impresionat aşa: la 5 ani – Aventurile lui Pălăriuţă de Ion Lilă (dar, de fapt, numai poveştile de dinainte, că aventurile lui Pălăriuţă le-am citit efectiv pe la 8 ani, probabil, că era o poveşte mai lungă şi nu aveam eu atâta răbdare). Pe la 8-9 ani Român Gruie Grozovanul de Dumitru Almaş. Pe asta cred c-am citit-o şi eu de-o sută de ori. Apoi pe la 10-11 ani Misiune de taină în cetatea eternă de Ştefan Zaides.
Şi dup-aia, gata!, n-am mai fost aşa de impresionabilă, dar Aurul negru a lui Cezar Petrescu m-a băgat în adolescenţă la 16 ani (da, sunt înceată) provocându-mi prima depresie şi frica de sărăcie cu care voi trăi toată viaţa.
Cei trei muschetari am citit-o târziu, deci am pierdut momentul. Acuma realizez c-am avut o copilărie foarte patrioată (că la sfârşitul anilor ’80 nu erau cărţi pe toate gardurile, deci m-am descurcat cu ce-am putut). 😀
pardon: acadeMIA romana
da, Vera, sînt inpresioneee apruape pînă la lacrimi cum te ţii tu bărbată şi nu te bagi la căni. da’ deci joz basqa la cunoştinţele tele de cultură generală din cei 3 mujchetari! 🙂
io an citit La Medeleni de cinzejde ori (nuj de cîte), da’ am vag filinc căci Dvs. care nu steţ de la Moldova puate nu musai să gustaţ asemenea.
ce blog cult are legumefructeşialcol! 😀
PS Vera n-ai ambiţ dacă nu bagi reţetă de vişinată! 😀
PS2 io aj fii scris căpătîi, căci vibrez la î din a decît în România şi derivatele, da’ nu surorile de peste Prut haha (!!)
PS Legu, ej familiarizată cu blocu’ ăsta, sper, da?
http://teekani.wordpress.com/
Sunt, sunt, de pe vremea când vă agitați cu cănile pe blogul lui Suzi, dar uitasem ce pasiuni pot stârni. Dacă-mi aminteam, nu cred că aș fi îndrăznit să scriu postarea asta. Pentru că trebuie să recunosc că mie nu-mi prea pasă de căni. Sper să nu mă molipsesc de la voi și să dezvolt vreo obsesie. 😀
aproape ca n-am putut citi postarea asta, asa de traumatizant mi se pare sa iti distrugi cana preferata. Herr era sa lesine cand, intai mi-a ciobit mie cana preferata, apoi, la fo luna si-a spart cana lui preferata. eu facui tandari o farfurie mai acum fo doo saptamani, si m-a luat cu urticarie, ca era una veche, mostenita. na, ca acu am un ghem in stomac 😀 de emotie
După cum recunoșteam mai sus, nu sunt foarte implicată emoțional în cana cu pricina (ori în orice altă cană). Îmi pare rău de ea doar din pricina zgârceniei (sau mai degrabă fiindcă mă simt oricum invadată de lucruri și aș prefera să nu mai trebuiască să cumpăr în plus).
Îmi pare rău de farfuria ta. Condoleanțe 😦
vio:
1. me-a placut la nebunie la medeleni, ca sa nu mai vorbim de mamica de la fetele slovene, care era cartea ei de capatii si stie pasagii pe de rost, care io nu stiu din cei3muschetari. Asa ca asta cu Moldova nu tzine pe moment, dar ie unele care da, ce sa zic?
2. NU AM retzeta de vishinata. Nu m-am invrednicit si acu nu mai ie cazu, desi, cred ca daca chiar vreau si vreau, m-as descurca. Da asha, am o scuza majora, ca, daca ma apuc, frate-miu o sa vrea cu chintalu si sa i le si trimitz la Wash., D.C. si am tot felul de prieteni indragostitzi de licuarea asta. Nu mai vorbim ce pericol e pentru mine…aj bea cu LITRUL!
3. nu cred ca tzam zis: canitza AIA, stii tu, cu capshune, s-a nitzelush ciobit, ca am lasat-o pe mashina de spalat, si, desi mi-am zis ca e un dulapior deasupra si mai bine as lua-o de-acolo, ca poa sa caza ceva pe dinsa, nu am si actzionat cind am avut sclipirea de inteligentza si bun simtz. Asha ca ceva din dulapiorul supraincarcat a cazut, cind am deschis usha la iel, si direct pe ceshcutza mea. Acu are pe buza o ciobitura de lipsa de 2-3mm, noroc ca ie linga coada si nu beau de acolo, da manerveaza si irita de fiece data si o folosesc mai mult sa tzin chestii in ea, decit sa beau.
Blogu Vienez: vezi pct. 3 deasupra: sint o mare iubitoare de portzelan si faiantza vechi, asha ca sufar ca un ciine cind ceva se sparge/crapa. Impartashesc TOTAL sentimentu tau/vostru over the old broken artefacts.
1. Da, La Medeleni a fost tare faină (pasajele amuzante, nu alea lirico-deprimante. Și nu ultimul volum). 😀
2. Vera, tocmai doream să mă ofer să obțin rețeta mamei mele pentru vișinată, dar ținând cont de faptul că ți-ar complica enorm viața, mai bine nu. 🙂
3. O mică ciobitură îi dă caracter și-i dezvoltă personalitatea. Sper că în rest va trăi o viață lungă și integră.
vio – cine ie surorile de peste Prut? sint in ignorantza totala si nu mai poci face ce am facut cu tine si dna suzi, sa citesc cu ani in urma, sa ma lamuresc.
Fructinella – fii serioasa, daca nu ai chef de shopping, desi mi se pare o scuza absolut decenta, dai comanda pe Internet, satz vina pachetu la lucru. Am comandat io cana de Pasti, care a zburat West Coast-New York-Bruxelles-Bucuresti-Munchen-Ljubljana si a functzionat perfect.
A, păi mie-mi place la șoping atunci când n-am nici o miză (adică dacă nu trebuie să cumpăr ceva) – casc gura cu multă abnegație. Lucrurile se complică dacă vreau să cumpăr ceva, că trebuie să văd tot și să compar. Mi se face lene numai când mă gândesc. Și internetul nu mi-ar rezolva problema. Măcar dacă fac șoping IRL mai ies și eu din casă. 😀
mwahahahaah (nu sunt spamer, iti fac doar in… ciuda?!). ce am cumparat cum m-am dat jos din airoplan: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=495821423818402&set=a.494237480643463.1073741828.488035474596997&type=1&theater
Cu ciocolată amăruie? Vai, blogvienez, câtă naivitate!
Sau vorbeai cu Vera?
in sensul ca speram sa te enervez – inca o data – cu insistenta mea 😀
Ce inimă neagră ai! 😀
ca ciocolata pe care o mananc :p
Deci, tu, ‘m pare rau de cana ta. Una. A doua, eu fac visinata cam asa: x kile de visine le pun intr-un borcan maaaaare, adaug tot atatea kile de zahar, le las ceva timp (zile!) pana lasa multa zeama, dupa care adaug niste alcool rafinat (de 80 si ceva de grade, ca de 90 n-am mai vazut), cam 500 ml. la kila de visine. Se lasa la macerat (sau nu’s cum ii zice, dar intelegeti voi) cam 3-4 saptamani, dupa care se bea. Sau, in cazul meu, se scapa un ghiveci pe borcan, se sparge farfuriuta de pe el, cade pamant de la floare in visinata, se strecoara si se bea 😀
Pământul e sănătos, Miki. Te reconectezi la origini sau ceva. 🙂 Mersi de rețetă!
Zicea o prietenă de familie că iese fain și cu pălincă și a încercat mami și chiar e super – n-are gust de țuică.
:))) am vizualizat accidentul și la fel am gândit și eu: căci în pământ ne vom întoarce, hai noroc!
Alcool de 90 se găsește aici. Italienii beau vin, dar fac lichioruri multe (să spuie Vio). Citisem încă de ieri cu rețetele de vișinată și murată dar n-am vrut să spun că o dețin și eu: zile la rând un amic care s-a mutat la Stockholm ne-a amețit cu rețeta de limoncello, cine să i-o dea? Îi caut pe internet, fac o selecție, o rețetă a unei bunici siciliene mă convinge, i-o dau omului, ca să aflu că voia să producă la scară spre largă, acolo în Suedia. La ce prețuri au acei oameni și cum nu se vinde nici spirt sanitar acolo, a început să care alcoholul de 90 cu el în geamantan. Nici nu vreau să știu ce va păți, om serios și bonom, când se va termina cu veselia.
Aș putea vinde alcohol de 90 pentru cine vrea să facă vișinată, a dat norocul de afacerist peste mine?
Dacă pui de două ori mai mult alcool de 45 nu-i același lucru? Sau sunt naivă și stupidă? Da, oare Vio mai are din alcoalele alea?!
________________________________
1.NU.2.NU.3.Nu știu dar uite că zice chiar ea că da.NU știm câte grade:)
mai are, mai are
Nonica, mie num place limoncello de loc, DE LOC si m-am chinuit sa incep sa il apreciez, ca vad ca este o troscaneala foarte admirata, respectata si consumata de lume cu printzipuri. Sau nu am primit io o versiune de calitate. Da, da, da-ne retzetele, sa fie; nu se stie niciodata.
Doresti sancepi o afacere cu traficat alcool de 90% peste hotare? N-as fi zis despre tine asa ceva, ami degraba mi se parea ca anticariatu te maninca, daca te lasi de-ale tale.
Masinutza Fiat din poza ta imi place foarte mult, e tres tres simpatica si intotdeauna i-am admirat pe macaronari pentru Fiatele lor 500 si 600. Janiu!
Miki si Vegetabila – cred ca mama nu punea chiar asa mult zahar (750 gr la kg e plauzibil? Pe Miki ontreb, ca voi e clar, ca si mine, habar navetzi).
Vera, e posibil să fi gustat matale o versiune nu tocmai răcoritoare, cum am găsit eu limoncello în puținele dăți când l-am încercat, dar se poate ca pur și simplu să nu fie pe gustul tău. La o adică o vișinată bună așa cum ai descris-o îmi pare de o sută de ori mai parfumată. Sunt multe limoncelluri prea spirtoase și atât de dulci că se duce naibii parfumul lămâii. De precizat că una dintre problemele din țările care nu sunt, în partea noastră de lume, Grecia, Turcia și Italia e lămâia „netratată” cu ceară sau cu chimicale, ca să nu mucegăiască. Nu prea se găsește pe unde nu se cultivă. Proporția de zahăr e tot pe acolo: la 10 lămâi (mijlocii) (se folosește și coaja și zeama) și un litru de alcool de 95% (?!) 1,200 kg de zahăr.
40 zile la întuneric, congelator și iaca beutura!
Cum s-a mai observat, apreciem cu toții pozitiv latura intelectuală a acestui blog.
Cât despre mașinuțe, da, în afară că sunt micuțe îmi par cu personalitate (nu pot explica de ce). 600 nu-mi place atât de mult.
Vera, mie-mi place siropos 😀 Da’ creca se poate pune si mai putin, in functie de cum iti place.
P.S. Mi-am adus aminte de sherry-ul care-l facea maica-mea si tre sa-i cer reteta. Stiu ca e cu sirop, vin rosu, esenta de migdale si alcool, dar nu-mi amintesc proportiile. E la fel de bun ca si visinata si-o poti face si-n extra sezon :p
Să ne zici și nouă când afli. Să facem și noi sherry în extrasezon. 😀
daca mai sunteti treze dintre alcoale, tre sa va zic ca sunt suparata fleasca: Legu ne-a facut (pe blogu meu) ca suntem martorele lu cioco amaruie. cum martorele, bre? suntem fanele, iubitoarele, na, preotesele, da’ nu martorele!!! vai vai vai!
păi nu mă supăr pentru că nu-s: dar azi am uitat să mănânc un pătrățel (e medicament, legu!) așa că merg la frigider să iau, un iaurt cu zahăr, miau! A, și ciocolată, era să uit, vezi dacă n-am luat?
Monica, tu nu eşti martoră, tu eşti cuminte. 🙂
Probabil de aia-i amăruie, că e medicament. 😀
buey, ia nu mai folosiţi prescurtăr din astea că mă oboseşte la neoron! 😀
citind Legu, mă gîndeam la Lego şi-am zis ei nu cunoşti tu, lasă, nu te amărî dintr-atîta. alei.
acu’ doo zile am avut revelaţia că deşi am fo în sept 2012 la Bucureşti, eram covinsă că asta a fost ăhăăăăă tocma’ în 2011. :-s
roza 😦
Fructella – io nam nimic impotriva sa fiu martora. Doar ca acu tre sa merg si la Viena, la ora asta din noapte, sa vaz ce zici dta acolo despre Noi.
Miki – da, da-ne retzeta, poate macar in extrasezon. Sau pt. generatziile viitoare, care n-or sa fie in cura de slabire vejnica.
vio – ca de obicei, les grands esprits et patati et patata, si eu am crezut ca Legu e Lego, da ce fleshcaite sintem la abilitatzile mentale. Sa dam cu ceva letzitin, zic.
Nonica – sa nutz spun ca nu reusesc sa gasesc o solutzie pentru ceara de la lamii/portocale, sint putzine locurile unde gasesti si eu sint mereu in contratimp. Dar, daca vrei fara ceara, on a REGULAR basis, forget about it. Merde si remerde.
Blog vienez – fusei in vizita, bonsoir, vazui. Am vrut satz raspund pe loc, da nu am putut, ca nu stiu ce sa pun acolo, nu pot sa pun doar numele, iar io sint nevoiasha, nu am blog, url, app si gps (astea sint puse la misto, eu sint retarda la IT si nu stiu censeamna unele dintre ele).
Asa catz zic aici, la buna leguma, care o sa ma ierte, ce sa faca si ea?
Intzeleg. Martore. Adica promotoare. Adica prozelitism. Mda. Bine..
gata, am dat liber la anonimat pe blog 😀 😀
Ai făcut bine, rareori comentam pentru că rareori eram logată în nu știu ce cont și apoi mi-am dat seama că Vera, spre examplu, nu va putea niciodată „să o spună pe a ei” (rotaliană pură!)
Și eu mă bucur că era obositor să mă tot loghez de fiecare dată când doream să mă bag în seamă. Plus că prefer fără linc. 🙂
________________________________
Vera, bine-le ăla sună un pic amenințător. Oare ăsta ar fi momenul potrivit să fug în lume?!
________________________________
nu în lume: la magazin: începe cu 70%. Ciocolată amară zic :)) Stai să-mi iau pătrățelul!
Refuz categoric. Consider că fac suficiente sacrificii pe altarul sănătății mele – ajunge că încerc să mă abțin de la dulciurile care-mi plac, n-o să mă apuc să mănânc dulciuri care nu-mi plac. 🙂 Deși ciocolata amăruie nu e prea dulce.
gresit. ciocolatei asteia i se spune gresit amaruie in limba romana. ciocolata neagra ar fi mult mai bine. mai ales ca zau ca nu e amaruie! mmmmm cioco neagra cu un pahar cu vin. nu mi-a mai trebuit alta cina aseara 😀
Cred că putem vorbi secole despre așa ceva, când de fapt ar trebui să trecem la fapte. Am luat pătrățelul, mă simt mai puțin zombie. Iar e înnorat la Roma și iar vorbesc despre vreme!
Hihi, cum zic pereții pe aici: „Well done is better than well said”. Well said!
Ți-a stricat cafeaua papilele gustative și nu mai știi ce-i amărui. 😛
Dar aprob vinul! Ce se dezmață unii când alții se chinuie cu tae bo…
pardon! era dupa o sesiune draconica de cardio! plus o zi de training boring 😀
Deci zilele plictsitoare se tratează cu vin? Trebuie să țin minte. 😀
Alo, Doamna VEGETABILA, cine face tae bo? pai, daca dta esti aceea, fa pashi si ma lashi, ca esti din grupul ala de persoane TARI, care merg la sali, fac efort fizic zilnic sau macar regulat – de esti tu aceea, nutz sint colega eu. Eu doar fac efort cu mincarea, si nici acolo nu sint campioana a vointzei, ba dimpotriva.
Viena – draga, Legumicola pare ca face tae bo, poa sa se paseze de ciocolata neagra inca ceva timp, pina cind incepe s-o sperie Alzheimeru (cazu meu).
Sa stii ca io nu scriu anonime, io recunosc cine sint si vera e chiar numele meu de pe actu de nastere. Nici macar veronica. Dar apreciez ca ne-ai facut viatza mai ushoara, merci.
Nonica – eri, din cauza voastra si a discutziunii acesteia, am mai sapat nitzel pe Internet si era sa pic de pe scaun: nu ma gindisem, dar pare logic; cica sa nu maninci ciocolata neagra seara, catz strica somnu, ca are cafeina sau ceva, ca cafeaua si ca numaistiuce. Azi ne-au prevestit 26 de grade si SINT. Tre sa controlez instalatzia de AC, pfui, nici satz tragi sufletu dupa iarna nu te mai lasa si baga toriditatea…. SIGH!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu cred că două pătrăţele strică somnul. Dar o tabletă, da 🙂
am mâncat azi-noapte la 11 ciucalată neagră(am terminat-o pe aia de 90 mâține desfac 99 să văd ce are!) și am dormit neîntoarsă! și sunt sensibilă, deci o fi cazuri și cazuri.
Nici pe mine nu mă face să pierd somnul ciocolata cu lapte. 🙂 Dar eu n-am avut probleme din astea nici în rarele cazuri când am băut cafea.
________________________________
am gasit 99% si am si cumparat! yeeeeeeeeeeeey! o pazesc inca precum pe sfintele moaste, astept Pastele ortodox sa o desfac 😀
Vai, Blogvienez, dar ce sărăcie-i acolo la voi la Beci! Şi eu am găsit 99% şi asta chiar fără s-o caut. Şi nici nu trebuie s-o păzesc ca pe sfintele moaşte că n-are nici o şansă să mă atragă – sigur, sigur va trăi să-şi împlinească destinul de cadou de Paşte.
cadou pt mine? [wink wink]. si totusi, nu inteleg de ce abia la Spar am gasit 99% asta. zau! mbine, nici nu am fo la ceva ciocolaterie megaspecializata, da’ totusi…
Dacă vii la Arad de Paște e cadou pentru tine. Vii? 🙂
nu ma provoca 😀
deci mai scriem si noi ceva nou? ca o sa facem o obsesie legata de cani. de ciocolata avem deja 😀
M-am apucat ieri să scriu, dar, ținând cont de faptul că n-aveam nimic de zis, m-am lăsat băgubașă. N-am reușit să fac o postare întreagă din ideea că nici uichendul ăsta nu e frunze. 🙂 Fă obsesie pentru alcool, nu pentru căni. 😛
________________________________