Şi brusc! se fărâmă un colţ de al cubului

Continuă să nu se-ntâmple nimic în viaţa mea (finanţele mele îmi mulţumesc că n-am mai cumpărat cosmeticale şi cărţi dar vine uichendul aşa că vom vedea), deci titlul e la oha. Şi observ că sunt din ce în ce mai poetică în ultima vreme. Pentru că am un suflet sensibil.

 

Azi în drum spre lucru am terminat brusc cartea despre limbaj. Autorul a făcut în timpul cărţii nişte aluzii la anexe aşa că eu eram foarte relaxată că am ce citi până mă-ntorc acasă. Şi nu erau anexe – doar note şi bibliografie. Şi citatele germane din note nici nu erau traduse – câtă nesimţire! De parcă englezii ştiu mai multă germană decât mine. Mulţumesc, Guy Deutscher, că mi-ai adus aminte ce luzără îs de n-am reuşit să-nvăţ germana.

 

Când am ajuns acasă am zis totuşi! să iau dicţionarul şi să-ncerc să desluşesc citatele. Dar m-am plictisit la al doilea rând plus că mi-am dat seama că nu mai ştiu nici măcar ce-nseamnă cuvintele simple gen „sondern”. Aşa că m-am gândit să-mi repun creierul în funcţiune cu cititul din cartea de germană – că doară ceva ceva mi-oi aminti. Cartea s-a deschis la lecţia cu muzeul satului şi-mi amintesc multe, deci nu ştiu la ce m-ajută citittul lecţiei că am impresia că-mi amintesc nu neapărat cuvintele în sine, ci doar ce înseamnă ele (bun nu toate, oricum – obiecte decorative e un cuvânt care m-ar depăşi toată viaţa chiar dacă aş ajunge, printr-un miracol, fluentă).

 

Cât despre următoarea carte, m-am gândit c-ar trebui să fie în română de vreme ce ultima a fost în engleză şi a durat o lună. Dacă şi asta durează o lună măcar să nu uit de tot limba de baştină (că oricum n-am cu ce-o-nlocui). Şi am pus mâna pe „Amintiri din casa morţilor” pe care-mi amintesc c-am citit-o în tinereţi, dar nu mai ştiu prea bine ce se întâmpla pe acolo – cred că o amestesc într-o oarecare măsură cu „Zahei orbul”. Am luat apoi mâna de pe ea (deşi, cum spuneam, trebuie s-o recitesc) că eu parcă mi-o aminteam mai scurtă (cartea, nu mâna). Adică am citit-o într-un format mai mare, dar era mult mai subţire. Am citit-o prescurtată oare? Rămâne de elucidat în viitorime. 

 

Şi-ar trebui să mai şi dorm.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Şi brusc! se fărâmă un colţ de al cubului

  1. Blog Vienez zice:

    obiecte decorative ma depaseste chiar si pe mine! 😀 dar titlul, titlul e demn de un roman postmodernist suprarealist si realomag…icist 😆

    • doarleguma zice:

      Hm, sper că nu se pune c-am plagiat dacă nu l-am menţionat pe Nichita Stănescu. 😀

      Şi pune mâna şi învaţă obiecte decorative altfel cum poţi pretinde că ştii limba austriacă?!

  2. miki zice:

    Da’ ce chestii destepte si grele citesti tu… La obiectele alea zi-le „decoraţionen” şi gata :p Vezi ce desteapta-s? Am invatat 4 ani de germana cu domnu’ Herşcovici, profesorul de sah al lui Vio =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s