Un acces neprecedat de hărnicie

m-a lovit azi. După atâta hărnicie mă simt mai curată, mai uscată. Asta pentru că hărnicia a constat în duşulit imediat ce am ajuns acasă. Şi, cum am terminat acum vreo două ore, părul mi-e aproape uscat. Of, ce bine e să fii harnic! De obicei amân spălatul părului până la vreo nouă seara şi dup-aia cine se culcă iar după miezul nopţii?! 

 

Am obosit să mă tot plâng de vreme şi de lipsa turistelii în viaţa mea aşa c-am hotărât să intru-n letargie până vin vremuri mai bune. nici nu-mă-ntere’ dacă o să ningă-n fiecare zi de-acum până la Paştele Catolic!

 

Astăzi am fost foarte harnică la turism imaginar, totuşi. Am citit despre Iran, Muntenegru (vai, ce frumos a fost!), Serbia (ş-acolo a fost frumos), Ucraina. Aş mai fi citit şi despre altele, dar s-a terminat ziua de muncă ş-am venit acasă. Tot azi am făcut şi vagi planuri de vacanţă la Belgrad (apropo, întotdeauna când văd BG mă gândesc la Bulgaria. Aşa m-am plimbat eu o zi juma’ prin Belgrad minunându-mă de câte maşini bulgăreşti erau pe acolo şi de ce că nu exista nici o explicaţie logică plus că de ce nu era ţara separat şi cu steagul?! Cred că s-a auzit în tot Belgradul, dacă nu în toată Serbia, când mi-a picat în sfârşit fisa. Ceea ce nu m-a-mpiedicat azi să mă-ntreb de ce o pomenea poveştivieneze atât de nonşalant pe prietena ei din Bulgaria când noi vorbeam de Belgrad. Cât sunt de inteligentă!) şi la Frankfurt. Dacă se materializează amândouă o să am ce merge cu trenul (tocmai m-am dat pe bahn.de – pân’la Beograd e 15 ore ş-un sfert cu trenul direct. Oare ce şanse aş avea să prind o ofertă la zbor? Zero?! Aşa m-am gândit şi eu)! Da’ nu-i stres. După Paşte!

 

Pfuai, câte paranteze şi cât sunt de lungi! Noroc cu ele, altfel era o postare tare scurtă.

 

Vreau să mai mărturisesc ceva, dragă blogule, şi e din nou despre tendinţele mele consumeriste. De când am umblat prin librării să-mi caut agendă telefonică (vai, ce eşec!) mă tot gândesc că poate ar trebui să-mi cumpăr o agendă netelefonică (dacă tot era singurul fel de găsit prin magazine). Că am şi citit eu mai demult o postare despre cât de bune sunt nu mai ştiu ce agende (poate Moleskin, oare aşa se scrie? Oricum sper că nu-s făcute cu piele de cârtiţă. Sau cu aluniţe). Treaba e că eu n-am deloc nevoie de agendă. Că nu folosesc niciodată, dar niciodată. Că nu-s o persoană artistică. 

 

Ceea ce-mi aminteşte c-am observat că timlidărul meu mai măzgăleşte pe foi în şedinţe când se plictiseşte (şi la noi toate şedinţele-s plictisitoare) şi m-am gândit: „Vai, dar eu de ce nu? Ar trebui să desenez şi eu flori sau modele geometrice sau ceva!”. Că parcă-mi amintesc că mai făceam din astea în şcoală. Dar acum nu fac, eu mă dau pe net în şedinţe. Citesc despre turisteli.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Un acces neprecedat de hărnicie

  1. vio zice:

    ce mişto să ai şedinţe deci! po’ să te apuci şi de desenat fluturaaaşi. bine, eventual vii cu acuarele ca la ora de desen:> şi dacă te ia cineva la întrebări, zici că aşa te concentrezi tu cel mai bine la probleme spinoase şedinţoase!

    vezi căci am văzut că există moleskine şi neliniate, şi liniate! la Napoli (am început să scriu Milano, vrabia mălai visează) erau „designed in Italy, manufactured in China”:>:>, de pe la 13 ioro în sus, vorbim de nişte carneţele prăpădite.
    atunci am observat că agenduţa de călătorii pe care i-am făcut-o cado lui P. de la nanunana e imitaţie de molexkin şi o fo fo 3 eur. ha! a, şi a lui e mai mişto decît originalele! :>

    ai fo şi la Isfahan? :>

    • doarleguma zice:

      Da, sunt scumpe, tu, şi complet nefolositoare pentru mine, cel puţin. Nu eram conştientă de existenţa celor liniate, dar cred că limiteayă creativitatea! Pentru cei care au aşa ceva.

      La Milano numai domul e cu adevărat impresionat. În rest e cam trist, a fost distrus de atâtea ori că nu s-a prea păstrat istorie.

      Hihi, ce idee bună cu acuarele! Ar fi the next step în probleme şedinţoase.

    • doarleguma zice:

      N-am fost de data asta la Isfahan. Acolo vrei tu? Și eu m-aș duce.

      M-am oprit la un pahar de Șiraz. 😀

  2. povestivieneze zice:

    tu vb serios cu BG? mwahaahah. trebuie sa te educam. observ lacune. deci e musai, dar musai sa mergem la BG 😀 la vara!!!

    • doarleguma zice:

      Sper ca de data asta mi s-a intiparit in minte, dar sunt dispusa sa ma duc la BG de oricate ori e nevoie pentru a fi sigura.

      Ce ciudat e fara diacritice, dar mi se f.tu bara de limba. Cred ca tre’ sa restartez rablamentul.

  3. miki zice:

    Io di moleschinu’ ala nu stiu, da’ la Belgrad parc-as merge, numa’ ca ne trebe pasport si n-am. Adica am, da-i expirat 😀
    P.S. pi mini nu ma chiama nimenia la sedinte 😦

    • doarleguma zice:

      Bucura-te, sedintele sug. Mai ales alea la care mergem doar ca sa ne auzim vorbind. 😀

      Pasaportul e foarte folositor, poti sa te duci cu el si in Republica Moldova sau n Ucraina. Recomand calduros. 🙂

      • miki zice:

        Stiu, cachiar ma batea la cap maica-mea s-o insotesc intr-un turneu pe la neamurile din Basarabia, da’ nu ma-ncumet ca unii-s calici de numa si ma depreseaza acest fapt, iar altii si-o pus in bai marmura di carrara, iar copchila di 5 ani (pi cari am botezat-o via feisbuc-nu ride, ca se poate, numa m-o inscris ca naşa la biserica) are aifon5, caz in care ma simt ca un neam di traista ca io le duc cado chestii di la lidl, ca ei n-au (de lidl zic ca n-au!) 😀
        Daca-mi fac pasport, si afla, nu mai am scapare

  4. Monica zice:

    Voiam să vă spun că azi am fost la ședință la care nu voiam să mă duc nici ieri, când puteam inventa o minciună, nici la 6 când mi-a sărit somnul că aveam ședință, nici cu 3 minute înainte când restul lumii mă aștepta la o altă ușă, deși eu am ajuns cu 20 de minute înainte în fața ușii care trebuia. Am stat fără să spun nimic. Eram în patru. Se poate. N-am avut curaj să desenez dudăluri, dar am colorat niște o-uri.Acum m-am îmbuibat cu niște bigné di San Giuseppe, sărbătorit azi aici (e ziua tăticilor, în Italia, și ziua de nume a musafirei noastre, așa că am luat șase, câte două de căciulă. La cină va mânca fiecare unul, 3 au fost distruse prin digestie de către mine și nu mă simt vinovată, deși uite, psihologii ar spune că da, din moment ce vă povestesc 😀 )

  5. Monica zice:

    bigneuri, mă rog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s