Vise, taică, vise

Azi dimineață am visat că mi-am găsit de lucru în Budapesta. Bine, am mai visat și că plănuiam să merg la lucru în (încî la vechiul loc) într-o pijama roz de care aveam eu când eram copil. Decât că era pe măsura mea de acum, ba chiar cu supramăsură – ca norocul, că-mi dubla volumul și atunci m-am hotărât să mă-mbrac cu haine normale, doar n-o s-arăt și mai grasă decât sunt!

 

Na bun, dar postarea aceasta nu este despre pijamale roz, oricât de fascinante ar fi ele, ci despre ce gândeam eu despre mutare. Așa. În primul rând vreau să precizez că nu era un job care să-mi placă mai mult, adică nu știu ce job era, dar nu eram entuziasmată, mi se părea aceeași nașparleală. Și mă mai gândeam că n-o să mai pot face excursii de- o zi în Germania, plus că și limba e mai afurisită, maghiara chiar e o limbă pe care n-o poți învăța în veci pururi (decât dac-ai învățat-o de mic copil, normal).

 

Dar dup-aia m-am consolat – eram mult mai aproape de casă și de Mediterană, nu eram mai departe de Viena și Bratislava și puteam înlocui Germania cu fosta Iugoslavie.

 

De unde bănuiesc că se vede atitudinea mea față de joburi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s