Imersiunea cafchiană în realul cenuşiu + o chestie dezgustătoare pe care nu vreau s-o menţionez în titlu ca să nu dau în hepatită când mă gândesc la blogul propriu (vai ce misterioasă sunt!)

Mă tot gândeam de ceva vreme că ar fi cazul să-mi comand o geantă de laptop nouă înainte să se rupă asta veche. Aşa că azi am băgat o căutare pe intranet să văd şi eu unde comand chestia. Şi uite aşa, cu un singur clic, am păşit în lumea hidoasă a lui Kafka. 

 

Şi aici urma o poliloghie pe care am şters-o despre cât de cu curu’ a fost făcut saitul de comenzi interne, poliloghie care până şi pe mine m-a plictisit, dar pe oameni care nu lucrează pentru FF! Oricum, ideea e c-ar trebui să petrec următoarele trei luni citind toate cele o mie de trainguri despre cum să plasezi o comandă internă şi apoi încă vreo şase luni căutând lincul către dashboardul pentru plasarea ziselor comenzi interne. Că nu ajunge că tre’ să fim contabili şi procuratori şi uatnot – trebuie să şi murim în chinuri pentru asta. Pe altarul FF.

 

Na bun. Şi după lucru m-am dus la supermarchet să cumpăr mâncare alea alea că mâine lucrez de-acasă şi să nu mor de foame sau să slăbesc cumva. Şi printre multe altele am cumpărat încă o dulceaţă de portocale. Dacă nici asta nu funcţionează nu mă mai joc şi nu mai cumpăr nici una până prin vară sau când voi mai avea curajul să ies din ţară şi să sper că nu mă-ntorc cu o răceală. Da’ încă n-am încercat-o că n-am avurt chef să mănânc (că mi-a fost lene să tai pâinea şi să-ntind untul. Foarte bine, ş-aşa nu mi-era foame).

 

Şi m-am dus şi la magazinul rusesc să cumpăr mălai (mămăliga cu brânză şi cu iaurt fiind una dintre puţinele mele culmi culinare) şi am găsit acadele cu Maşa şi ursul! Aviz amatorilor, există! Sunt nişte acadele total nespectaculoase, dar sunt cu Maşa şi ursul, deci trebuiau cumpărate. Am mâncat-o mai întâi pe Maşa că mi-era frică să-l mănânc întâi pe urs că dup-aia rămâneam singură cu Maşa şi dacă se-activa?!

 

Şi am cumpărat şi dulceaţă de prune ceea mi-a declanşat un sentiment puternic de vinovăţie că în tinereţi când făcea mami nici nu clipeam (bine, clipeam că dulceaţa de prune e bună, dar totuşi nu eram entuziasmată maxim după ce se răcea) şi-am mai şi convins-o să nu mai facă fiindcă mierea e mai sănătoasă şi de ce să se muncească atâta şi acum îmi cumpăr de la magazinul rusesc?! Da’ după ce termin cu dulceţile de portocale + asta ultima de prune, gata! trec pe miere că deja mă urăşte pielea-mi mult încercată.

 

Ioi, m-am luat cu Maşa şi Mişa şi era să uit de partea a doua din titlu. Deci la supermarchet am văzut două creaturi cu mullet. De ce? De ce mai există? Ăştia nu-s eliminaţi de selecţia naturală? În viziunea mea există două categorii de oameni care poartă mullet – ţăranii (şi n-o spun în sensul bun de bunicii mei erau ţărani) şi psihopaţii inbred (care-s tot ţărani că dacă locuiau la oraş părinţii lor nu s-ar fi inbreed-uit). Da’ ăştia doi nu erau foarte ţărani deci trebuie să-mi lărgesc viziunea. Şi unul dintre ei avea şi prietenă deci nu discriminez că mă văd nevoită să spun că şi femeile sunt la fel de neeliminate de selecţia naturală. Da’ serios, există femeie normală care nu ar părăsi instant un bărbat care s-ar tunde aşa? Păi freza aia e de cinşpe ori mai rea decât o barbă (şi barba e un motiv foarte bun de părăseală instant!). Cred că revine moda cu mullet. Of, de ce nu s-a terminat lumea în decembrie anul trecut?!

 

Să terminăm totuşi într-o notă pozitivă ca să nu dăm în hepatită. Am terminat cu uitatul la Long Way Round şi-n seara asta o să mântui şi cu Robinson şi o să m-apuc de ciclit. Sper să mă amuze.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Imersiunea cafchiană în realul cenuşiu + o chestie dezgustătoare pe care nu vreau s-o menţionez în titlu ca să nu dau în hepatită când mă gândesc la blogul propriu (vai ce misterioasă sunt!)

  1. vio zice:

    deci n-o să pot atinge tuate punctele culminante ale postului tău în acest micuţ ş modest comentariu literar :)), da’ dorex să precizesc căci am proapel cam acelaş filing legat de prune, care sincer mi se pare un fruct ţărănesc !!! cu nemica nobil şi în fantezia mea nu egzistă dulceaţă de prune, decît magiun, care s-avem pardon în lumea mea nobilă nu se mînîncă (nu se pune că am unu deschis de mîna mea în frigi, da? e ultra-secret aspectu!!!)
    cum să zic, nici măcar nu-s legumă, ca măru’, n-au delo delo glamur!! am zis!!

    cu freza ceia, a trebit să-m dau în gugăl ca să văd la ce te referezi, la inbred nu mai me-am dat – o las aşa în suspans. da’ deci m-an rîs!!!
    mi-am adus aminte cum am fost io cam în ’95 cu gagicu’ şi cu încă un cuplu’ la munte cu cortu’, pfuai romantic nevoe mare. şi deci am plecat de la Iaşi la nu mai ştiu exact unde în Maramureş. mai precis am mers cu picioruşu’ prin Vişeu de Sus (şi nu numai) şi crecă acolo am văzu’ aceste freze şi ni s-or păru fuarte anacronice – sper căci folosex bine acest cuvînt. băeţii care le purtau păreau fuarte mîndri de ei şi de ele frezele, crecă erau rocări acolo la ei. acuma dont ghet mi rong – o f bună pretină de-a mea este din Vişeu de Sus, deci n-are legătură.

    în antă ordine de idei, an fo az la cantină – mîncarea o fo cuait ezecrabelă, acolşa am văzut un rocherist din ăsta mai deosebit aşa, cu haină lungă de piele neagră, pantaloni negri pînă la genunchi, 15 cercei în nas (nu i-am numărat), avea între 50 şi 60 de primăveri, asta era cel mai derutant la el. şi avea un tricou cu un cuplu caricatură şi scrisu’ era „mi-e frică de oamenii normali”. uel.
    nu vreau să judec pe nimeeeni! zeeeen!!! aim ooool zen!

    iote, po’ să iei comentariu’ meu şi să-l pui la guest post pe blog :P:P
    ay ce idee ţ-an da!!! :D:D

    • doarleguma zice:

      Nu, pruna nu e la fel de deprimantă ca mărul că n-o găseşti tot anul, plus că e mai scumpă (aici la supermarchet că în România e gratis 🙂 ) deci mai valoroasă! Şi nici n-o mai urăsc cu spume de când nu mai trebuie să culeg în fiecare zi vara prune pentru ţuică (care eu nici nu beam pe vremea aia!). Recomand prunele bistriţe şi mai ales ringlotele. Ringlotele rulează fin.

      La faza cu dulceaţă vs magiun nu mă pot pronunţa că creieraşul meu nu distinge atâtea nuanţe. La mine toate-s dulceţuri (bun, mai există şi gem, dar nu ştiu care-i diferenţa) şi aia de prune (bistriţe, să fim precise) e printre cele mai bune. Pe mine mă depresează mai mult dulceaţa de caise şi cea de căpşuni (deşi am cunoscut momentele mele de entuziasm în fragede tinereţi).

      Hm, credeam că ţăranii cu mullete sunt o caracteristică naţională, nu numai transilvană. Uel, poate prinde de data asta moda în toată ţara.

      Da, mă, da, e culăreanu să-ţi fie frică de oamenii normali mai ales dacă n-ai reuşit să-ţi dezvolţi o personalitate până la 50-60 de ani. Vio, nu-i frumos să discriminezi paramecii.

      Hehe, m-am gândit că şi răspunsul meu va fi la fel de lung ca comentariul tău (vai, iar cacofonie, ce ne facem!), dar iată că am fost succintă şi e cu o linie mai scurt.

  2. vio zice:

    pfuai, le-ai numărat! 🙂
    îmi pare rău să-ţ rup inima, da’ cu atîta te las momental, căci nu mai am nimica de-nbrăcat şi m-aşteaptă o maşină plinăăă ooochi de mărunţişuri la înşiruit 🙂
    da’ mai viu io, stai tu relacsa! ai rezolva’ deja pe Robinson?

    PS ai laic caise plus căpşuni. ah şi nu vreau să le zic căpşune cum le zice la dex!!!

    • doarleguma zice:

      Vai, deci eu vreau să zic căpşune că aşa am prins din bătrâni. Sunt mortificată! 😦

      Nu le-am numărat, am zis la cacialma. Ochiometric.

      Nu l-am rezolvat că mă uit la No Rezervations. Dar rezolv până mă culc. 🙂

  3. vio zice:

    Adica la tine acasă s-a zs mereu „căpşune” cu e la urmă??? oa chel chiultiur!!
    La mine s-a zis şi „a înfinge” şi nu prea pot pentru ca să mă dezbăr de acel „n” în plus. Da’ mă munc. Da-m sună f ciudaaat.

    A prins cacialmaoa. Faci o para din pocăr, parol.

    Aşa-m saltă inima de bucurie cîn nu ştiu despre ce sereale vorbeşti! Ai min it!
    Ok, căci am băga la cap căci mîine prestezi din houmofis! :>

    • doarleguma zice:

      La mine s-a vorbit cu căpşune că doreau ai mei fată cultă + că, nu ştiu, poate aşa era moda în Ardeal. În schimb am cuvinte cărora nu le nimeresc accentul corect, şi asta e tot moştenire de familie. De exemplu felie.

      Ochei, taim tu start houmofis.

  4. Monica zice:

    Mult succes la houmofis, eu mă opresc doar la acumulatul de provizii pentru această zi (de când am și eu asemenea zile pe agenda de lucru nu mă gândesc decât la cafea și apă minerală.) Da, și eu a trebuit să caut pe google cu mulletul. Mi-a stricat google ziua. Nu oamenii, nu frezele. Voi reuși să trec peste impas? POate când voi da peste un tatuat. Am avut niște zile cu tatuați mirosind a țigări Mărășești, de speriat! Și ăștia când fac cunoștință cu tine te pupă pe obraz, la despărțire!

    • doarleguma zice:

      Hm, se-ntâmplă un mister misterios. Am răspuns la comentariul tău, dar răspunsul a dispărut în neant. Of, va trebui să mă repet.

      În acest moment simt că trebuie să-mi cer scuze pentru că mi-am împărtășit dezgustul fiindcă așa am reușit să traumatizez și alți oameni. Acuma, na, s-ar putea spune că de ce să fiu numai eu scârbită?!, dar nu e un sentiment creștinesc.

      Și mă bucur că nu știu cum miros țigările Mărășești și că locuiesc într-o țară rece la suflet care nu te pupă pe obraz. 😀

      • Monica zice:

        Țin minte că am vrut multe frizuri în anii 80 dar cu chică niciodată. Pentru că există și variante pt femei, desigur.

        Vivat nepupatul! Eu am ajuns să par nebună: dacă sunt cu mai mulți oameni și vreau să plec, aștept până se mai cară cineva, ăla pupă ca fraierul, se face confuzie, eu spun (nu cu voce tare) plec și eu, ciao, ciao! De multe ori merge. De multe ori intervine ceva și uite cum sunt de traumatizată. Oameni la peste 30 de ani, să ne înțelegem.

  5. vio zice:

    blogu´ ăsta este-n grevăăă???? :O
    aim şoct! :O
    ai nid doza mea zilnică de legume şi fructe!!! :O:O:O

  6. vio zice:

    iu dont laic morcovu??? :O
    iang leidii, start ruaitin’ end stap meichin’ fan ov ior fens 😀
    (pardong, am egzagerat cu scrisu’ aiurixtic!!)

  7. vio zice:

    te iert în avans. mai vedem după. tu scrie postu’ şi mai lasă comentariile! :O (vai de capu’ meu, da’ ce dictatorică mă aflu de dimineaţă! :O )

  8. vio zice:

    de la 10, că atunci am binevoit să-l dictatorizez pe P. după ce m-am efortat teribil dîndu-mă jos din pat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s