Eu şi ciclitul

Adică chick lit, carevasăzică, nimic de-a face cu ciclismul (dacă există vreo Miţă biciclista a ciclitului – nu cunosc, n-am citit încă).

 

Prima carte pe care am citit-o în domeniu a fost Bridget Jones (bine, s-ar putea spune că prima a fost Mândrie şi prejudecată, dar nu cred că se încadrează cu totul că eroina nu e aşa de comună cum se-ntâmplă de obicei în ciclit. Probabil de aia ne place aşa mult Mr Darcy în loc să ne imaginăm toate Lizzy aşa cum ne dorim toate să fim Carrie). Şi mi-a plăcut şi m-a amuzat, deşi cred că translatoarea avea o problemă cu conversia mesei că nu ajungea niciodată la 100 de grame ce să mai vorbim de trecut peste (care m-a frustrat maxim şi ţin să se consemneze aici că un kil are o mie de grame, nu o sută!). Apoi am citit a doua carte cu Bridgit Jones, foarte drăguţe trimiterile la Persuasion, şi asta mi-a plăcut. Bridget nu era o fiinţă genială, dar nici nu era pătrunsă de propria importanţă.

 

Apoi am citit prima carte din ciclul cu şopaholica şi m-am râs (bine, nu mai ţin minte dacă am citit şi altele între, dar probabil nu, şi oricum dacă nu mai ţin minte, nu contează). Şi la a doua am râs, dar începea să mă enerveze aceea că era aşa de negândită şi egoistă. Adică, da, până la sfârşit, vai! ce fată de comitet şi cu suflet mare era, dar nu putea să nu fie chiar aşa de stupidă?! Dup-aia am cumpărat şi celelalte cărţi din ciclu c-aşa am eu o păsărică să iasă toate la inventar, dar m-a cam enervat femeia aia. Mi-a plăcut mai mult „Can You Keep a Secret?” (da’-m citit-o-n română, nu-n engleză, numa’ nu mai ştiu exact cum era tradusă). 

 

Şi am citit şi vreo două cărţi de Marian Keyes, da’ nuş dacă ea se-ncadrează la ciclit că nu-i aşa amuzantă, dar presupun că e mai profundă sau ceva. Ca Danielle Steelle (care nu ştiu cum se scrie, nu mai gugălesc, ajunge c-am gugălit-o pe Mariana).

 

Şi am citit şi „Diavolul se îmbracă de la Prada” – chiar nu ştiu dacă se încadrează ca ciclit, dar dacă se, n-ar trebui. E o mizerie neamuzantă, ar trebui să se încadreze la marele roman american că e o mizerie, după cum spuneam. Cam ca toată marea literatură americană. Sau n-am citit eu ce trebuia.

 

Toată această introducere ca să spun c-am găsit azi în sfârşit „Twenties girl”! şi-am cumpărat-o. Sper să nu mă enerveze foarte tare, ba poate chiar să mă amuze. De asemenea, am observat în sfârşit că sufăr de o boală psihică care (cacofonie!) nu-mi permite să cumpăr o singură carte deodată. Aşa c-am luat şi „A Tiny Bit Marvellous” a lui Dawn French care chiar sper să mă amuze. 

 

Mă rog, mai doream să scriu nişte chestii – mi-am amintit!

 

Deci, ca dovadă a faptului că Robinson (a lui Muriel Spark – ce citesc eu acum; do try to keep up!) e amuzantă, ia d-aci:

„On one occasion… it occurred to me that I, compared with Robinson, Jimmie, and Tom Wells, was bearing up pretty well in the circumstances. Having mused thus, I immediately helped myself to four of Robinson’s share of the cigarettes, to safeguard my soul against the deadly sin of pride. It is really mortifying to do a small mean injury to someone; but a theologian once told me that this is no sound doctrine.”

 

Şi mai era ceva, dar iar am uitat ce.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Eu şi ciclitul

  1. vio zice:

    cam acelaşi parcurs (!) l-am avut şi eu cu ciclitu, BJ în germană, apoi în română (m-am mai crizat deja că bucata de capitol cu ea întorcîndu-se din Tailanda or unde fusese la închisuare este tradusă foarte foarte creativ în limba română), apoi şopaholica, nu mai ştiu unde m-am oprit, m-am oprit că am fost foarte activă pe net, nu de alta, da sigur am mai prins şopaholic end beibi. mie mi-au plăcut cam toate (adică m-am hlizit!), aia cu can u keep a secret îmi sună cunoscut, da’ crecă n-am putut-o citi…

    diavolu şi prada mi s-a părut o mare catastrofă de film, am fost foarte dezamăgită. bine, am fost dezamăgită şi de eat pray love (nu voiam să zic că e ciclit, da’ poate e). bine, vorbim de filme. nu mă intere să citesc cărţele ăstea doo.

    io recunosc cu mîna pe inimă că-mi plac cărţele uşurele!!! acu’ mă lupt tare cu una greluţă rău de tot şi aşa mă tentează s-o laaaas şi-aşa vreau s-o termiiin (am citit abia un sfert şi e mişto tare, da’ mă screm la ea foarte deprimant, adică mă deprimă melcu’ din mine).

    asta e:

    http://www.goodreads.com/book/show/820197.Mr_Mani

    o citesc în germană. am făcut la facultate, am terminat cu grupa, ştiu despre ce-i vorba, am zis că-i păcat să n-o termin… pe la Crăciun aşa, prevăd…

    • doarleguma zice:

      Deci trebuie să-mi cumpăr BJ în engleză să citesc capitolul cu întoarcerea din Tailanda, zici? M-am gândit eu c-ar trebui să am BJ și-n original.

      Cred că, ca regulă generală, ciclitul britanic e hihi, cel american e câh. De la Eat Pray Love n-aveam așteptări, deci nu m-a dezamăgit. Dar nici nu m-ia trecut prin cap să citesc cartea. 🙂

      Wow, Mr. Mani sună foarte interesant!

  2. povestivieneze zice:

    io citii cick lit in germana. autoare nemtoaice, nu ma intrebati acu ce, ca nu mai tin minte. dar stiu ca radeam de imi sarea cartea din mana!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s