Unii nu apreciază o ultimă şansă

Să nu devenim prea romantici; aici e vorba despre unele, şi anume unele vinuri. Deşi nici asta nu-i adevărat – e vorba de un singur vin: Chianti. Me no likey Chianti.

 

Am zis să-i acord o ultimă şansă şi am cumpărat o sticlă din Italia. Ei bine, nu. Nu. E sec şi atât. Nu-i simt personalitatea, nici buchetul. nici nimic. E normal, cum să ai o personalitate când eşti chintesenţa secului?! E gol pe dinăuntru, e pulbere lichidă. Părerea mea.

 

În schimb: fetească neagră, pinot noir (ce mă-nervează cum îi zice fata aia din Hart of Dixie pinău cu accent pe i. E cu accent pe ău, tu, fată! Ce fel de snoabă eşti tu?! Nu l-ai vizitat pe tată-tău în Oiropa?!), şiraz, cabernet sauvignion! Da’ seci, nu dulci sau demi. Oh, da!

 

Şi nici nu cred că-s singura care nu vede farmecul Chiantiului. Americanii, de exemplu. Pun pariu că-n forul lor interior nici nu-l pot bea fără cola, dar vai! e aşa cul să-ţi placă Toscana şi să vrei să bei un Chianti pe vârful unui deal uitându-te în zare peste vii şi livezi de măslini. Şi sperând c-o să întâlneşti un italian care arată bine şi vorbeşte cu accent încântător (apropo, ce accent nu chiar aşa de încântător e accentul italian în engleză, ceea ce-mi aminteşte de un italian pe care l-am cunoscut vag în Belgrad şi care nu avea accent groaznic şi tot trebuia să-mi muşc limba să nu-l întreb cum de n-are accent absolut îngrozitor. Dar oricum tot francezii sunt mai răi că măcar italiana e o limbă frumoasă plus că italienii înţeleg faptul că nu toate accentele cad pe aceeaşi silabă). Şi apropo de absolut tot ce-am scris până acum de ce există oameni cărora li se pare că accentul franzuţesc în engleză e încântător? Sunt surzi?

 

În caz că par incoerentă într-un mod diferit faţă de de obicei menţionez că beau Chianti (în scopuri documentaristice, bineînţeles, doar n-o să-l arunc. E totuşi vin adevărat nu oţet. Iar după experienţele din Franţa de săptămâna asta e chiar un vin grozav). La o adică recomand combinarea lui cu cioco cu lapte şi cu uischi cum presteze eu acum. Of, sunt o grasă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Unii nu apreciază o ultimă şansă

  1. povestivieneze zice:

    nush nene Chianti. io-s romanco-austriaca, noi bem de la noi de acasa. asa sunt io, patrioata, daca dau banu’ pe un alcohol, macar sa fie din podgoriile autohtone. am zis!

    • doarleguma zice:

      Și eu am cumpărat numai fiindcă m-am dus în Italia (eu voiam Nero d’Avola, dar n-am găsit pe unde-am umblat așa c-am zis să acord o ultimă șansă Chianti-ului). În rest, când vin din România sunt plină de sticle de fetească neagră. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s