Titluri înşelătoare

Nu zic de titurile de pe blogul meu, că eu am întotdeauna titluri superpertinete. Clar.

 

Da’ m-am dus o dată la un mol (da, am fost la mol! la mol, la mol, ce culă-am fost!), numa’ că era un mol din România şi-n douămii toamna deci nu erau nici reduceri, numai preţuri mari, mari de tot aşa că n-avea rost să mergi prin magazine. Am lăsat musafirii să se preumble (că pe ei nu-i deranjau preţurile la privit şi chiar un pic de cumpărat! că la ei în sat erau alte magazine deci astea aveau marfă marfă) şi eu m-am dus cu un prieten la film. Şi ne-am uitat noi să vedem ce putem alege şi nu prea aveai din ce alege. Dar! am zis eu, să mergem la Painepăl Expres că seamănă cu titlul unui film pentru copii pe care nu l-am văzut dar ar fi trebuit că mie-mi plac filmele pentru copii (nu-mi mai aminteam ce film, dar acum mi-am amintit – Polar Express).

 

NU, NU vă duceţi să vedeţi Pineapple Express (în caz că simţiţi o înclinare, deşi nu-i uşor că e film vechi şi nu cred că mai rulează prin cinematografe). ANTIrecomand. Deci era cu nişte ierbişti. Care tot filmul fumau şi erau submedii inteligisting vorbind. Într-un mod neamuzant – cred că trebuia să fii high să get that movie. Ceea ce nu eram şi nici nu intenţionez să fiu ca să mă uit la un film. Dacă nu e bun când eşti apt, nu e bun nici când eşti high. Şi painepăl expres era o iarbă. Deci NU.

 

Că mi-am amintit de el acuma seara când mă uitam la 3lăr (am impresia că unul din actorii din primul film din 3lăr a jucat şi-n ananasul expres, că altfel de ce?!). Nu înţeleg de ce există subspecia asta de film pentru ierbişti. Chiar au bani de dat pe DVD-uri nejustificat de scumpe? Că cel puţin din film nu rezulta că erau prea succesfuli. Sau poate nu-nţeleg eu umorul bun (pfuai, ce pasiv-agresivă am fost eu aici. Păi normal că înţeleg umorul bun. Dacă nu eu, cine?! Erbiştii? Păi dacă nu-l înţeleg eu, nu e, da?!).

 

Şi am mai văzut un film foarte foarte demult când m-am dus eu on ă deit (deci foarte foarte demult că nu m-a mai cerut nimeni demult cre’ c-o să mor fată bătrână. Sau, mă rog, m-a mai cerut da’ nu mi-a plăcut mie deci concluzia rămâne) pe care cre’că-n română-l chema regulile (sau legile) atracţiei şi când s-a terminat eu am zic care reguli? şi mai deit a zis care atracţie. Care el se referea la film, nu la mine, daaaa? Că pe vremea aia nu eram grasă. Deşi eram tot pesimistă (sau, cum prefer eu să zic că aşa şi e, realistă!).

 

Oricum, a fost un film bun că mi-am dat seama că nu-s liceancă americancă şi nu tre’ să mă duc la film on ă deit dacă nu vreau. Putem merge la un suculeţ şi gata. Faza ridicolă e că în liceu nu m-am dus on ă deit la film nici măcar o dată. Da’ m-am dus dup-aia.

 

Şi nici n-am fost la multe filme la viaţa mea aşa că pur ghinion ghinionistic că am nimerit la două tâmpite. Deşi, dacă stau să mă gândesc, cred că procentul de filme tâmpite e foarte mare, deci nu-i cu adevărat surprinzător.

 

Ce eliberator e să scrii fără şir şi cu romglezisme! Care nici nu mai recitesc ce-am scris sper că n-am pus cratime foarte aiurea să roşesc că la cratime nu vreau să renunţ. Deocamdată şi sper că niciodată. Totuşi, ar trebui să revin la galactica standard la un moment dat până nu mă defectez şi rămân aşa.

 

Cum ar spune berlinezii (poate, nu ştiu nici un berlinez şi nici n-am fost vreodată în berlinezia): ciusi!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Titluri înşelătoare

  1. povestivieneze zice:

    😀 😀 😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s