How are you

Asta e o întrebare pe care o urăsc din ficaţi. Da’ rău de tot, cu spume!

 

În tinereţi n-o uram că nu mă-ntreba nimeni. Să ne-nţelegem bine: „How are you?” nu-i acelaşi lucru cu „Ce mai faci?”. „Ce mai faci?” eşti întrebat de persoane pe care nu le-ai mai văzut de-o vreme şi pe care le interesează într-o oarecare măsură ce mai faci. „How are you?” e întrebarea pe care o pun englezii (nu ştiu despre toţi britanicii, americani, australieni şi alte bălării că n-am cunoscut un eşantion reprezentativ) în fiecare zi dată de la Dumnezeu – şi chiar de mai multe ori pe zi dacă ai ghinionul să vorbeşti cu ei în mod repetat – şi la care nu aşteaptă alt răspuns decât „I’m fine, thank you. And you?”.

 

Serios, care-i rostul ei pe lume? Nu ajunge că ne salutăm?! La ce ne mai trebuie şi imbecilitatea asta cu how are you fine thank you and you I’m fine too thank you. E ca un tic verbal – şi ticurile verbale nu-s nici politicoase, nici plăcute. E ca obiceiul cretin al bărbaţilor de-a da mâna. La fostul meu loc de muncă (în România. Aici n-am observat o pasiune chiar aşa de mare pentru strâns mâna) fiecare coleg dădea mâna cu toţi ceilalţi colegi şi când venea la lucru şi când pleca. M-am gândit că poate nu-şi dau seama, că a devenit gest reflex, şi le-am atras atenţia asupra cutumei şi chiar am menţionat că nu-i neapărată nevoie să mai facă asta că doar nu-s maimuţe (nu cred că maimuţele fac asta, dar e un obicei de primate chiar dacă nu în sens literal). Erau maimuţe, totuşi, aşa c-au continuat. Eh, bine că nu-s bărbat şi n-a trebuit să rabd decât hauariu-urile colegilor iucheişti.

 

Colegi iucheişti aveam în cantităţi limitate şi controlabile aşa c-am reuşit să-mi dresez cele mai frecvente contacte să se abţină. Le venea greu şi după Hello emiteau şi începutul  odioşeniei, dar se opreau înainte de semnul întrebării şi nici nu  aşteptau răspuns. Că ştiau că răspunsul conţinea înjurături (eram foarte profesională totuşi – nu-i înjuram pe ei; îmi blestemam doar soarta).

 

M-am grăbit totuşi cu blestematul sorţii pentru că, nu-i aşa?!, întotdeauna se poate şi mai rău. Acum am cantităţi infinite de colegi indieni. Şi colegii indieni, pe lângă faptul că reuşesc să-şi reseteze creierele foarte des, au şi puseuri de nostalgie colonialistă – şi mă întrabă how am I!!! Şi nici măcar la telefon – că, hai să zicem, aş mai înţelege – ci pe messenger-ul intern. Cum Dumnezo (se citeşte cu n moale) să contactezi un coleg pe messenger-ul intern şi să-l întrebi ce mai face. Ce, te plictiseai şi n-aveai cu cine vorbi?! Bineînţeles, colegii indieni nu întreabă ca să afle efectiv ce mai fac, ci pentru că aşa li se pare lor politicos.

 

Dar să privim latura pozitivă a chestiunii – dacă nu primesc răspuns, de multe ori indienii nici nu mai scriu despre problema pentru care mă abordaseră, de fapt. Aşa că scap uşor – că nu răspund niciodată la howareyou.

 

Tare aş vrea să se vindece lumea de ticul ăsta verbal! Poate se termină lumea în 22 şi aşa scap de el. Ce gând optimist – aproape că nu mă mai recunosc!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la How are you

  1. povestivieneze zice:

    foaaaaaaaai, asta cu datul mainii cu tata lumia, tata lumia, o au si austriecii, si, desigura, ca mna, inclusiv barbate-mio. mie mi se pare hidos, ca sa zic doar atat, ca intr-o incapere in care cunosc maximum 2% din participanti sa ma duc sa dau mana cu ei ca… ei bine, da! maimuta. zau. ma frige pe ficati, dar vorba aia, biscuiti, ostenii mei? biscuim maria ta! iar la wie geht’s am nesimtirea sa raspund in ultima vreme cu nicht besonders gut (adica nu prea bine) si sa dau si oaresce detalii. poate se mai potoleste lumea :D, dar noa, n-ai sa vezi, stiu, optimist desantat, la fel ca si tine 😆

    • doarleguma zice:

      Ce bine că suntem femei şi dăm mâna numai când facem cunoştinţă cu cineva (şi că nu se mai prea practică obiceiul ăla cu sărutatul mâinii)! Sau în Austria dau mâna şi femeile?

      Aşa, foarte bine, povesteşte-le amănunţit cum îţi merge. 😀 Doar dacă te întreabă înseamnă că le pasă şi vor să audă.

  2. arakelian zice:

    haha, la intrebarea: ce mai faci, eu raspund: LA FEL.

    In alta ordine de idei, LA multi ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s