Sunt o fiinţă socială

Primul exemplu: Eram eu în Franţa şi am făcut cunoştinţă cu un coleg francez cu nume şi mutră arabă nord africană. Aşa că am întrebat direct care i-e ţara de origine. El mi-a răspuns diplomat că e francez. Eu am insistat cu delicateţea-mi caracteristică bine-bine, dar părinţii tăi de unde-s? Eh, povestea asta este depre talentele mele de socializare şi despre empatia pe care o arăt în general, aşa că nu are nici o relevanţă că era de origine algeriană. Zic totuşi – în caz că citeşte cineva care suferă de curiozitate pentru chestii irelevante (cineva ca mine, de exemplu). Şi nu s-a supărat c-am insistat atîta, mai ales că mi-am exprimat admiraţia pentru faptul că putea vorbi araba. Păi e admirabil să nu fii un imigrant spălat pe creier care nu-şi învaţă copiii limba lui ca să se integreze mai bine, să fie ca toţi ceilalţi copii francezi (sau cam orice altă naţie, sincer) – un mic idiot care nu-i în stare să priceapă că există şi alte limbi decât franceza, şi-ncă limbi cu o pronunţie diferită de cea franceză.

 

Doi: În aceeaşi inutilă delegaţie în Franţa am cunoscut o colegă cu evidente orgini asiatice – mutră şi accent. Şi din una-n alta, am întrebat-o de unde e. Şi mi-a spus foarte senină că e americană. Aici recunosc că m-am enervat un pic; adică, totuşi, fato, răspunde la ce te-ntreb. Am mai întrebat-o o dată şi mi-a spus din nou că e americancă – are cetăţenie americană. Aşa că am cut to the chase şi am întrebat-o unde s-a născut şi unde a crescut, că era evident după accent că nu era americancă. Era filipineză. Foarte simpatică, altfel, numai nu ştiu de ce n-a putut spune din prima că-i filipineză. Asta cred că-i ceva spălare pe creier americană – să fii numai american odată ce obţii cetăţenia şi nimic altceva. Eh, poate era şi ea obosită s-o-ntrebe toată lumea de unde e, dar dacă avea accent aşa de puternic?! Şi nici nu eram în America să respectăm uzanţele americane.

 

Exemplul trei nu e chiar un exemplu, că mă ţin departe de persoana respectivă să nu mă trezesc că-i pun întrebări idioate şi-i cauzez traume ireversibile. 

 

Când am cunoscut-o nu am simţit nici un impuls s-o-ntreb ceva. În afară de faptul că nu aveam nici cea mai vagă idee de ce orgini (africane? mijlociu orientale?) putea avea, era, în opinia mea neavizată, foarte franţuzoaică (avea chiar şi nume foarte franţuzesc). Şi foarte superficială, nici n-avea rost să te întrebi dacă ştia limbi foarte străine sau măcar dacă conştientiza existenţa lor.

 

Aşa. Şi-ntr-o zi aud o conversaţie cu un alt coleg – cât e de îngrozitor că se copiază colecţiile franceze de modă; vai, cum pot unii să poarte fakes! Groaznic! Ca să vezi ce probleme avea. 

 

Şi-atunci mi-a venit să râd. Şi s-o întreb cât e de franceză ca să se indigneze de furtul intelectual pe care-l prestează lumea a treia asupra marii naţiuni franceze. Dar dup-aia m-am întristat – oricât eşti de superficial (aşa ca mine, care presupun că biata fată are capul complet gol, deşi n-am avut la viaţa mea mai mult de trei conversaţii cu ea) trebuie să fie trist să nu te potriveşti. Să fii expus oricând întrebărilor tâmpite ale unora ca mine. Dacă s-a născut în Franţa, a crescut în Franţa şi n-a ştiut nimic de vreo altă cultură, e franţuzoaică, nu? Dar nu arată aşa. Trebuie să fie neplăcut câteodată.

 

Să ne uităm la partea pozitivă: bine că nu-i cazul meu. 

 

Nu intenţiona să fie o postare antifranţuzească, dar văd că tot mitralieră iese. Ce să zic; e o tendinţă naturală. Şi nici n-am zis prea multe despre măreaţa naţiune, totuşi. Că partea a treia putea fi mult mai lungă şi amuzantă (dar dup-aia mă mustra conştiinţa) dacă ziceam.

Anunțuri
Notă | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Sunt o fiinţă socială

  1. povestivieneze zice:

    mdeci de cand te-a pus sfantu sa-mi lasi comentariu la mine pe blog (cum ajunsasi, bre, acolo :D, apropo? ) tot vin cand am timp si mai citesc cate una. si ofcors ca lesin pe scaun, bat cu picioarele in podea de se uita astia la mine curiosi si vor si ei sa stie ce citesc eu, dar na, daca te traduc, canci umor 😀 … asa, acuma la subect: mie mi-au zis de curand „aaaaaa, pai tu nu esti austriaca-austriaca?” zic: „nu, bre, io-s corcitura de de toate si Austrian by choice”. publicul: „aaaaa, pai la ce puternic accent german ai noi am presupus ca…”. acuma, sa o iau ca pe un compliment, sau sa inteleg ca mi-am %^&%&)(**&%$£$””$£ engleza de cand vorbesc germana faranumarfaranumarfaranumar?!

    • doarleguma zice:

      Am ajuns de pe blogul Monicăi Micu. Şi mie îmi place blogul tău şi o să fie foarte folositor când o să mai ajung prin Viena. 🙂 Şi de la Monica m-am inspirat pentru vacanţa la Roma de acum o lună.

      Mă bucur că-ţi place blogul meu, deşi acum că am un cititor va trebui să mai şi scriu. Până acum aveam doar vizitatori care căutau Maşa şi ursul aşa că nu mă simţeam vinovată că n-am chef să scriu.

      Dacă îţi spun că ai accent german puternic când vorbeşti engleza, poate nu-i aşa grozav (dar nu-i nici foarte rău. Mie mi se pare un accent ok – nu ca francezii sau italienii, de exemplu). Dar când vorbeşti germana e super să ai accent german. 😀

      Am avut un manager german care trăia în Franţa de mulţi ani şi prima oară când l-am auzit vorbind în engleză nu m-am prins ce accent are. Că avea un accent ok şi brusc băga un franţuzism de te lua greaţa. Zicea că şi-n germană a ajuns să aibă accent francez. 🙂

      • povestivieneze zice:

        aaa, pai si eu in engleza bag cate un austriecism 😀 si se cracaneaza astia de ras (eu invatand germana abia acu trei ani sa ne intelegem, dar asa obsedata am fost si sunt ca am mancat germana pe paine cat am fost la cursuri hihihi si mi-am zapacit simtu lingvistic se pare 😀 )

        • doarleguma zice:

          Ce fain c-ai învăţat. Eu m-am străduit într-o oarecare măsură acum vreo patru ani, dar nu mi-a ieşit. Nu mi-am dorit destul victoria, cred.

          N-am renunţat încă la ideea că poate într-o zi voi fi în stare s-o-nvăţ. Sau poate se-ntâmplă o minune şi mă trezesc într-o dimineaţă c-o ştiu. Oare care-s şansele? Zero?!

      • povestivieneze zice:

        a, si daca vii prin tarisoara mea aci sa-mi dai de veste neaparat!!!

        • doarleguma zice:

          Ar fi fain să ne cunoaştem şi-n realitate. 🙂 Păi Viena nu-i chiar aşa de departe de Praga şi n-am fost decât o dată acolo, aşa c-ar trebui să mai plănuiesc un weekend lung anul viitor. O să te anunţ din timp să ne sincronizăm şi să ne putem întâlni.

          Am citit acum câteva luni Vechi maeştri a lui Thomas Bernhard şi acum vreau să mai văd o dată muzeul de artă prin prisma cărţii. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s