Din ce în ce mai curajoasă

sunt eu.

 

Mi-am dat seama de asta din fragedă tinereţe când m-am uitat (aprox) la primul (şi ultimul până în prezent şi, sper, toată viaţa) film de groază. Aveam vreo şapte ani, cred, aşa că m-am uitat la el pe furiş, cu copiii gazdei; că normal că pe noi n-au vrut adulţii să ne lase să ne uităm. Nu prea mai ţin minte ce se întâmpla în el (şi foarte bine că poate mi-ar fi frică să adorm), dar cred că era ceva cu nişte tineri într-o pădure şi cu nişte lipitori care-i omorau. Hm, poate nici nu era chiar film de groază, cine ştie. Oricum, o săptămână după aia am dormit cu mami şi refuzam categoric să mă bag în pat fără ea. Aşa că a trebuit o vreme să se culce pe la 9 seara sau la cât mă punea pe mine să dorm la vârsta cu pricina. Ha!

 

În orice caz, am crescut şi curajul meu a crescut cu mine. Aveam un prieten care era foarte bun la povestit filme de groază (că-i plăcea să se uite la ele) – mureai de râs. În schimb când povestea comedii nu prea înţelegeam care-i faza. Noroc că povestea mai mult filme de groază decât comedii. Şi spun cehstia asta ca să dovedesc că n-am fost total deconectată de ele în adolescenţă – nu-i nevoie să fiu căinată că am ratat o experienţă esenţială a iniţierii în viaţă. 

 

Acum îmi dau seama că se cam adună pe mine secvenţele extrem de vagi şi aluziile deloc revelatoare ale lui Alex in 3lărul lui (de pe creativemonkeyz. dot com, bineînţeles). Şi aşa se face că după ce am citit „Lords and Ladies” a lui Terry Pratchett mi-a fost frică de elfi câteva seri. Şi mă tot întrebam dacă ceasul meu ar avea destul metal la o adică (pentru cei care n-au aşa o cultură rafinată ca mine şi n-au citit TP – cică elfii sunt răi, dar nu suportă fierul. Deci nu ca-n J. R. R. Tolkien). 

 

Şi acum două săptămâni, când am fost acasă, mi-am luat primele două volume din trilogia Pandorei. Că pe al treilea l-am primit cadou la 18 ani şi l-am citit tot atunci – din fericire în vara aia a fost o verişoară în vizită la mine şi n-am dormit singură în cameră – că altfel nu citeam eu seara Factorul înălţare.

 

Şi cum vine iarna, deci o să fie toată ziua seară, nu ştiu zău cum o să le citesc pe astea două. Poate o să intru într-o relaţie de complezenţă doar ca să nu dorm singură până le termin de citit.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Din ce în ce mai curajoasă

  1. blo zice:

    pe mine m-au speriat ingrozitor niste povestiri politiste cand eram printr-a patra :))

  2. doarleguma zice:

    Hihi, ai mei ţineau departe de mine cărţile cu potenţial speriant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s