Earworm

E jenant, dar trebuie (bine nu trebuie, dar vreau să fiu onestă cu persoanele total necunoscute de pe net) să mărturisesc că earworm-ul meu de câteva luni bune e Celito lindo (mi-e frică să-l gugălesc să văd dacă se scrie chiar așa, că poate-l aud din greșeală și nu mai scap de el toată viața. Deși s-ar putea să fie o precauție inutilă și oricum să nu scap de el toată viața). Nu știu de ce exact cântecul ăsta că nu cred că l-am mai auzit de la ziua Mexicului de anul trecut (nu mai țin minte când pică, dar dacă a fost deja anul ăsta eu n-am băgat de seamă și n-am auzit Celito lindo – decât în capul meu, clar).

Și am încercat să scap de el cu metode infailibile (adică ar trebui să fie infailibile într-o lume normală) (și bine, e un cântec drăguț, dar trei luni sunt cam multe, totuși). Metode infailibile înseamnă că am încercat să-l înlocuiesc cu earworms consacrați. Și am mers direct la artileria grea (că n-am observat că am earworm-ul ăsta decât la vreo lună de când îl tot lălăiam) – I’m a Barbie girl și The tiger ate my family (fără ghilimele, după cum am stabilit într-un post anterior. Că nu mi-am instalat încă tastatura foarte românească – sper că aceea are ghilimele și că n-o s-o instalez degeaba când va fi să fie). Trebuie să recunoaștem, nu-i așa, că I’m a Barbie girl și The tiger ate my family sunt niște earworms foarte respectabili care în mod normal funcționează fără șovăire. Și totuși – nimic. Lălăiesc în continuare cu entuziasm (deși eul meu profund este foarte indignat de lipsa asta de control) Celito lindo.

Ceea ce mi se pare incredibil și scandalos este că nici măcar tema din Mașa și ursul nu reușeste să înlocuiască Celito lindo. Adică, nu zic, petrec destul de mult timp lălăind tema din Mașa și ursul, dar tot în Celito lindo eșuez până la urmă.

Acestea fiind spuse, menționez pentru conformitate că mă străduiesc să nu lălăiesc cu voce tare, că nici măcar mie nu-mi place să mă aud (slavă cerului – că tot e în temă aici – că-mi dau seama că nu pot cânta. Că, cine știe, m-aș trezi că aruncă lumea cu ouă stricate după mine pe stradă când m-ar auzi. Dar la mine-n cap cânt foarte bine, să știți. Chiar am talent).

Poate totuși n-ar trebui să mă lamentez atâta. Celito lindo nu-i așa rău. Dacă nu puteam să scap de The tiger ate my family pentru mai bine de trei luni?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Earworm

  1. blo zice:

    merci. acum mi se invarte in cap cielito lindo :))
    citind postul tau mi-am adus aminte de o faza din coupling, asa ca-ti atasez linku’

    • doarleguma zice:

      Am găsit diacriticele. 🙂

      Deci totuși am avut noroc că era doar Celito Lindo și nici n-aveam vreun interviu. 😀

      Scuze, nu m-am gândit că e molipsitor. O să fiu mai atentă cu împărtășirea earworm-ilor de acum încolo. 🙂

  2. doarleguma zice:

    Eh, la femei nu-i așa grav ca la bărbați. Asta s-ar putea să mă ajute la un interviu. 😀 Deși nu cred c-aș vrea job-ul ăla.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s