Moarte la Veneţia şi alte naivităţi

Prima parte a titlului am primit-o ca premiu la sfârşitul clasei a şaptea. Diriginta mea era de română, a nu se înţelege că nu avea de unde şti ce primesc eu ca premiu.

 

A şocat copilul comunist din mine. Adică, uau, erau homosexuali şi înainte de al doilea război mondial (eram incultă rău într-a şaptea)?! Şi ce făceau când erau în pat? Că doar aveau instalaţii de acelaşi fel.

 

Faptul că personajul principal nu era doar homosexual, ci şi cam pedofil, nu m-a şocat. Din nefericire am intrat în pubertate prea repede din punct de vedere fizic, deşi câteodată mi se pare că nici acum mintea nu a recuperat cu totul decalajul.

 

Trecând la alte naivităţi – majoritatea aluziilor din O mie şi una de nopţi au fost total pierdute pe mine. Am început să citesc ce volume am găsit prin casă prin clasa a patra şi nu înţelegeam, de exemplu, care era problema cu adolescentul căruia nu i s-a dezvoltat cucul. Am recitit cu atenţie textul şi nu reieşea că ar fi avut probleme cu urinarea. Şi atunci, ce contează?! Bine, m-am gândit că poate aveau ei, aşa, un fix cu proporţiile. Clar, n-am înţeles nici ce i-a făcut fata aia ca să-l aducă la proporţii normale, dar am lăsat-o aşa. După câţiva ani mi-am amintit de povestea respectivă şi-am înţeles-o în sfârşit. Hm, ar trebui să recitesc O mie şi una de nopţi – cine ştie câte chestii au trecut pe lângă mine fără să am habar despre ce-i vorba.

 

Probabil că şi acum ar trece o grămadă de aluzii pe lângă mine fără să clipesc. Acum vreo 10 ani, când am citit prima oară Tristram Shandy, a trebuit să insiste Laurence Sterne mult şi bine până să pricep eu despre ce nas vorbea, deşi, pe cuvântul meu, am avut o adolescenţă normală în care prindeam aluziile de gen la fel de repede ca ceilalţi. Şi nu mi se părea că am pierdut însuşirea respectivă o dată cu intrarea în tinereţe, ci că se prelungea jenant de mult. Sau oare rămânem toată viaţa cu minţi de liceeni obsedaţi?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Moarte la Veneţia şi alte naivităţi

  1. vio zice:

    ia să văd dacă mă mai laşi să comentez aici dacă recunosc în clar că nu am citit nimic din ce zici mai sus? Pe Tristram l-am început în germană, poate aia a fost problema. Bine, şi nu era online.
    N-am citit nimic din literatura germană (bine, dacă excludem două cărticele de Hesse şi vreo trei-patru de Kafka). Nimic, zero. A, cum nu, Wladimir Kaminer…
    şi gata, că o mie şi una de nopţi nţ, îmi amintesc o copertă cu turban, asta e tot.
    partea proastă e că nici englezi n-am citit (cred că deloc de-adevăratelea), americani doar ăla cu secărică de nu-l digeri tu şi nenea cu Tom şi Huck, ruşi subţirel, francezi modest, nişte sudamericani ce mai. şi nişte români.

    sînt o intelectuală!!!
    a, da’ am început o groază! cred că nu erau destul de bune pentru mine! :O

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s